Scurte, dupa primul week-end in Bucuresti

29 08 2011

De prin prima parte a lui iunie nu cred ca am mai prins un week-end intreg in Bucuresti. Ieri si alaltaieri am avut timp sa vad si eu mai pe indelete cum a trecut vara prin Capitala si ce mai e cu orasul asta. Iaca, pe scurt, ce si cum:

  • Pe aleea Mitropoliei, care urca spre varful dealului, au aparut bariere si la suis si la coborare. Era si inca este un loc bun de parcat cat de cat central, intr-o zona care nu este nici traficata si nici prea populata. Duminica, accesul era liber. Sunt curios daca de luni vor fi coborate barierele si, mai mult, daca e cu taxa de parcare, cine o sa o incaseze. Sper ca nu sutanele.
  • Am vazut cu ochii mei cum e cu invazia de bone thailandeze. In doua zile cred ca am vazut lejer peste o suta, in grupuri de patru-cinci. Peste tot. Centru vechi, mall-uri, parcuri. Si nu cred ca erau in interes de serviciu, ca nu plimbau carucioare si erau si insotite de mai putin cunoscutii barbati thailandezi ai bonelor thailandeze.
  • Ca veni vorba de alte nationalitati, am observat si trei autocare cu turisti germani – daca judec dupa limba si placute de inmatriculare, alaturi de un autocar cu austrieci. Numere de Viena. Erau ei mai octogenari, asa, dar tot e bine. Sunt cu patru grupuri de turisti mai multi decat in week-end-urile dinaintea verii.
  •  Decathlon este un loc incredibil de util pentru pasionatii de sport. Gasesti absolut orice articol de imbracaminte, pentru fiecare activitate sportiva ce iti trece prin minte. Ar fi o singura mentiune de facut. Ce am spus este valabil doar daca porti XS, S, sau de la XXXL in sus.
  • Condusul noaptea ramane, pentru mine cel putin, o placere si unul dintre cele mai bune moduri de relaxare. Orasul chiar arata bine cu mai putina aglomeratie, mai putini gura-casca si cateva cladiri si zone luminate chiar inspirat. Daca vrei sa vezi partile bune, chiar incep sa se arate.
  • Centrul Vechi are de acum doua (relativ) noi strazi renovate si este practic ticsit de terase. Cu toate astea, locurile disponibile la mese sunt in continuare cu mult mai putine decat numarul doritorilor. Asta ar trebui sa spuna ceva despre nevoile de relaxare ale bucurestenilor si despre lipsa reala de optiuni.
  • Femeile incep sa devina mai relaxate la volan. Am avut un spumos si amuzant dialog cu o domnisoara care facea haz de necaz intr-o masina de langa mine, amandoi blocati de o alta femeie. Daca as fi spus eu ce a spus ea despre tipa mai putin talentata in ale condusului, m-ati fi catalogat drept misogin.




Ce inseamna un blocaj la metrou

25 08 2011

Din cauza de prea multe snooze-uri de dimineata, nu am mai apucat sa iau masina si am sarit in metrou. Toate bune, pana acum vreo ora, la intors. In statia Stefan cel Mare, metroul s-a oprit si din boxe s-a auzit un anunt:

“Stimati calatori, la statia Dristor 2 s-a aruncat un om pe linia de tren. Asteptam noi ordine”.

Sper ca nu a fost grav si, daca e sa il cred pe Piticu, Metrorex a declarat ca a fost doar o defectiune la unul din trenuri.

Dupa un calcul de cateva secunde, am decis sa ies si sa nu risc cine stie cate minute de asteptare in subteran. E, si de aici incepe distractia. Unde sa iesi? Toata statia Stefan cel Mare era, si ‘gratie’ unor lucrari de renovare, ce-i drept, arhiplina. Plina la modul la care nu aveai cum sa te misti spre scari.

Nu-i nimic, sigur prind un taxi sus, la iesire. Gresit, din nou. Cand am ajuns la lumina, doar ce plecau ultimele doua masini din zona, iar intersectia era asaltata de oameni. Plan B. Sunam la taxiuri. Dupa cum deja v-ati obisnuit, fail la primele doua tentative si un raspuns cu ‘nu mai avem masini disponibile pentru comenzi’ la a treia incercare. Traficul din zona? Doar un pic mai horror decat intr-o zi obisnuita, intre 18-19.

Nu stiu de cat timp persista problema de la Dristor 2, in momentul anuntului. Cert este ca un blocaj la metrou, fie el si de scurta durata, inseamna o paralizie temporara aproape instanta a fluxului de oameni si a traficului. Si partea distractiva este ca toate cele povestite nici macar nu se intamplau in imediata vecinatate a locului cu probleme.

Din incidentele astea marunte ne dam seama cat de mare este puterea de negociere a Metrorex-ului. De asta sunt constienti si ei, in momentele in care negociaza de pe pozitii de forta cand e vorba de salarii si tarife, in loc sa caute solutii.





O idee pentru un trafic mai lejer

4 08 2011

Nu imi trebuie decat putere legislativa, timp de o zi.

As pune limita de viteza in oras la 140 Km/h, 190 Km/h in afara localitatii si 240 Km/h pe autostrada. As dubla numarul echipajelor SMURD si apoi mi-as sfatui toti apropiatii sa stea in casa in primele doua saptamani de la promulgare. Cred, cumva, ca doua saptamani inseamna timp suficient pentru toti dobitocii cu prea mult orgoliu si prea putin creier sa ajunga in copaci, garduri sau santuri.

Dupa ce toti posesorii de porumbare Hyundai, Renault, KIA, Chevrolet sau Dacia – producatori traditionali de conserve, care de la un moment incoace au inceput sa creada ca ei chiar fac masini – isi vor fi ars motoarele, pocnit cilindrii si rupt curelele de transmisie, as reveni la normele curente de circulatie.





Bucurestiul respecta biciclistii

12 04 2011

Fix atat cat merita biciclistii sa fie respectati. M-am saturat de baieteii care plang in orice revista care are doua pagini libere si nu are cu ce sa le umple. Ca soferii sunt rai. Ca nu sunt civilizati. Ca nu exista cultura ciclismului. Am mai scris despre asta, dar intre timp am mai facut cativa kilometri buni pe bicicleta si am mai citit cateva mii de semne de ineptii online si print.

Bineinteles, voi avea grija sa nu supar maimutele de data trecuta, ca nu se stie niciodata cand ma prinde vreunul in masina si da cu bicicleta peste mine.

Bai prieteni – scuzati apelativul bai, dar asa a curs fraza – orice om te trateaza in trafic cum meriti. Incerc sa pedalez in Bucurestiul asta cat se poate de mult pe strada si evit din principiu trotuarele. Alea sunt pentru pietoni, iar strada este pentru masini, motoare si biciclete. Nu am fost calcat, batut, scuipat, injurat sau busculat. Pentru ca stiu regulile de circulatie, stiu pana unde pot sa le intind si stiu cat ma tin picioarele si rotile.

Drept urmare, din punctul meu de vedere, cata vreme respect soferii langa care pedalez, nu am absolut nicio problema in a primi inapoi acelasi respect. Manifestat nu doar o data prin prudenta din partea lor, prioritate acordata mie, saluturi si multumiri, dupa caz.

O singura mentiune, insa. Cand esti un hipster de 35 de ani si mergi pe un Pegas obosit sau cand iti iei cacatul pliabil de Brompton intre picioare si faci pe dracu in patru sa incurci si pietonii si soferii, cu maximul de 5 km/h pe care il poti atinge si minimul de indemanare de care dispui, atunci meriti toate flegmele, injuraturile si calcatul inainte-inapoi-inainte-inapoi pe care ti-l poate trage orice Matiz mai vanjos.

Hai sa discernem un pic. Poti sa pedalezi coerent, stii ce-i ala un semafor si ai auzit de prioritatea de dreapta? Treci la exercitiu pe strada si lasa vaitatul. Nu esti in stare? Ramai la tablaria penala pe care o inchiriezi in parcuri, plimba-te stramb pe alee, omoara copiii care se joaca in jurul tau si apoi plangi ca nu esti respectat.

A, sa nu uit, bai, spuneti-mi si mie cum e cu pedalatul ala la ora 2 noaptea si cu aplauzele admirative primite de la politisti. Va rog, mai spuneti-mi, imi plac mult glumele!





Una scurta pentru taximetristi

26 01 2011

Primul lucru pe care l-as face daca fie as avea puterea de a propune un act legislativ, fie de a impune o regula interna intr-o companie de taximetrie, ar fi sa nu permit soferului sa urce in masina, cat timp este la program, cu telefonul mobil. Vrei sa incepi programul? Bun, treci tu pe la garaj, lasi telefonul acolo, inchis si sub lacat daca vrei, si il iei inapoi cand termini. Ca un fel de sistem de pontaj, daca vreti. Vrei sa comunici? Ai minim o statie, e suficient.

Ce realizam prin asta? Pai soferii nu or sa mai conduca cu cotul drept, nu or sa mai schimbe vitezele cu  soldul si nu or sa mai faca pe contorsionistii la volan. Creste si durata de viata a masinii, ca nu mai e cazul sa mergi intr-a doua de la 5 pana la 60 de km/h sau cine stie la cat ajungi pana se termina convorbirea, nu mai omori ambreiajul si in principiu scad riscurile sa te sifonezi tandru cu alti colegi de trafic.

Eu urc in masina si nu mai fac gaura in podea cand pun din reflex frana, nu imi mai sucesc gatul sa ma asigur in locul tau, sunt mai linistit si eventual te si recomand unui prieten fie si pentru simplul fapt ca nu a fost nevoie sa asist la discutia cu sunca-si-zeama-de-varza-de-pus-la-pachet-ca-trec-io-in-cinci-minute-sa-le-iau.

Iar miile de minute si SMS-uri in retea raman la dispozitie pentru orice fel de combinatii vrei tu sa faci, doar ca de la tine acasa, de pe canapea, sau cand conduci in afara programului si nu risti decat sa te omori doar pe tine.

In alta ordine de idei, astept de cativa ani sa aiba vreo companie de taximetrie epifania ca pot adapta sistemul frequent flyer miles la flota lor auto si il pot folosi pentru fidelizarea clientilor.  Si uite ca s-au facut doua scurte pentru taximetristi.





Doua scurte, de seara

26 10 2010
  • Nu intelegeam de ce azi, la 9 seara, eram in masina si stateam bara la bara de la Piata Constitutiei tocmai pana la fantanile de la Unirea. Stiam ca abia maine va fi Bucurestiul paralizat de greve. Cand am ajuns mai aproape de rondul de la Unirea am realizat de ce. Daca maine ies sindicalistii in oras, astazi au iesit dobitoacele proaste. La pupat de moaste. Desi puteam sa imi dau seama de asta si dupa Mercedes-urile S parcate aiurea sau lasate pe avarii, cu numere B-XX-BOR. La astia nu mai vine nimeni cu rampa sa ii ridice la cer.
  • In cutia postala – snail mail, pentru cei care nu au mai stins calculatoarele in ultimii ani – am gasit, printre alte pliante, un plic. In general arunc pliantele pe loc si iau plicurile acasa. Ca de obicei imi scriu prietenii de la utilitati, care imi cer bani. Si nu se cade sa ii las sa astepte. Deschid plicul si dau de un mare fail de targetare de la Provident. Sau mai stii, poate chiar sunt o vecina gospodina. In negare.





PR Stunt

14 09 2009

Ai o Politie imputita, hulita, corupta si, in mare, de rahat. Este practic imposibil sa stergi imaginea asta sau sa aduci un zambet pe fata cand vorbesti despre Politie. Cu exceptia cazului in care, poate, vezi vreun grasan cu chipiu cazut in fund sau impiedicandu-se.

Sambata, pe la pranz, in trafic, in fata magazinului Cocor, Christian Ciocan, purtatorul de cuvant al Politiei Capitalei, impartea zambete si claxoane, intrand in vorba cu oricine intreba sau nu intreba, de la ghidonul unui reverse-trike (cu doua roti in fata si una in spate, nu invers) de politie, pe care nu il mai vazusem altfel decat neclintit in curtea sediului.

Iti venea sa il intrebi unde sunt cameramanii, dar nu era nevoie de ei. Toata lumea, in trafic si pe langa, zambea si discuta amiabil despre el si implicit despre Politie. Asta este imagine aproape gratis, pentru ca nu cred ca a consumat prea mult combustilul in jumatatea de ora in care s-a dat prin centru.

Asta ar trebui sa faca un om de PR cu instincte, mai ales cand vorbesti de un client atat de dificil cum este Politia. Mai repede asta, decat sa pozeze in zane, sa zambeasca frumos sau sa tina bloguri dubioase, care dispar in secunda doi de la zburarea pitipoancei din agentie.