Stiu, inca o postare din seria ‘aceea’. O sa ziceti ca in afara de UPC si de muzica nu mai stiu altceva. E posibil sa aveti dreptate, dar, in apararea mea, sunt pe pastile.
Daca ar fi sa incerc o metafora cu Facebook ca sursa de inspiratie, la relatia mea cu UPC as trece ‘it’s complicated’ si as recunoaste deschis ca visez la statutul de ‘single’. Dupa despartire i-as pune pe wall lui UPC toate pozele xxx stranse de-a lungul timpului si mi-as avertiza prietenii ca UPC e o doamna cu moravuri usoare. Cu tot cu riscul de a fi intrebat de ce am stat atat de mult cu ea.
Relatia mea contractuala cu UPC, prea lunga si prea cu nabadai, a mai primit un semn de racire in seara asta. Ma gandeam sa o sun, cand ma intorceam de la munca, sa o intreb ce mai face, daca totul e ok, si de ce nu mai imi face lucrurile pe care mi-a promis prin contract ca mi le face.
In loc sa imi raspunda si sa ma ajute sa castig un pic de timp, ce credeti ca mi-a facut? M-a pus sa ii spun primele sapte cifre din codul de client, inscriptionate pe prima pagina a facturii. Dar eu o sunam din oras si incercam sa imi programez o intalnire, sa discutam si sa refacem relatia. Evident ca nu aveam factura la mine. Sunt convins ca de fapt vorbea cu altul intre timp. Alt fraier.
sick*tired 