Stand Up Guys: nu cel mai bun film, dar cu siguranta unul impresionant

12 03 2013

Titlul spune totul, dar hai sa explic pe larg ce si cum. Stand Up Guys nu te tine pe ace prin suspans. Nu te da pe spate prin efecte. Nu are cel mai bun scenariu din istoria filmului. Insa, cel putin pentru mine, a fost impresionant.

Impresionant prin ideea principala: ce ai face daca ai sti ca vei fi impuscat pana maine dimineata, la ora zece? Mai mult, ce ai face daca ai sti ca singurul tau prieten iti va face asta? Prieten care chiar tine la tine si sufera pentru ce are de facut? E genul asta de film care te lasa cu o intrebare si iti arata doua-trei lucruri despre viata, prietenie si valori. Nu, nu am luat-o pe aratura, este totusi un film oarecum violent, deseori amuzant, cu acelasi extrem de carismatic Pacino si acelasi extrem de ciudat Walken.

Dar mai mult decat atat, este impresionant cand te uiti si realizezi ca actorii principali sunt Pacino, 72 de ani, Walken, 70 de ani si Arkin, 79 de ani. Nu poti sa te uiti la filmul asta, care se joaca destul de mult cu ideea ultimelor clipe de viata, fara sa te gandesti ca asta poate fi ultima productie a unor actori geniali, insa varstnici.

Si te gandesti ca o generatie intreaga de actori alaturi de filmele carora ai crescut se pregateste sa traga cortina. Si vorbim de uriasi. Nu doar de cei trei de mai sus, ci de alti uriasi ca Nicholson, Freeman, De Niro, Hopkins, Kirk Douglas (96 de ani!), Roger Moore, Gene Hackman, Clint Eastwood, Sean Connery sau Peter O’Toole. Toti sunt trecuti, unii chiar cu cateva decade, de 70 de ani.





Mantrap: nimic mai mult decat un pub mediu

11 03 2013

Unde puteam sa vad Steaua-Chelsea decat in Mantrap, locul despre care tot mai multa lume vorbeste in saptamanile trecute de la lansare? Citisem ceva la Radu si chiar incercasem sa ajung intr-o duminica acolo. Doar ca era putin trecut de pranz si scaunele inca erau pe mese, iar locul departe de a fi gata pentru clienti.

Asa ca, pregatiti sufleteste pentru un meci tensionat si cu rezervare ferma in prealabil, ne-am pregatit joi sa ne facem loc in pub, cu asteptari de aglomeratie, forfota si buna dispozitie. Ultima chiar a fost bifata, nu am ce sa comentez. Dar hai sa o luam schematic:

  • Intrarea se face un pic ascuns, prin Trattoria Verdi, pe scarile ce coboara, in dreapta barului. Pe usa de la Trattoria este si o placheta cu un sutien rosu si ‘Mantrap’.
  • Cum intri, pe culoarul perpendicular scarilor, plasmele sunt insirate pe unul dintre pereti, pe lung. Asta e bine pentru jumatate din oamenii de la mese, in caz de meci. Mai nasol pentru cealalta jumatate a oamenilor de la mese, care stau cu spatele la televizoare si cu fata la niste tablouri.
  • In seara de meci, teoretic cu un maxim de audienta, au fost ocupate patru mese, in tot barul. Asta e cu dus intors. Bine pentru mine, ca servirea a fost destul de rapida. Rau pentru bar, pentru ca daca nu ai locul plin nici la meci, atunci cand, unde, cine si cum?
  • Fetele din bar, aceste zeci de spaime ale sotiilor si prietenelor fiecaruia, care troneaza insirate in imaginile de prezentare de pe site-ul pub-ului, sunt de fapt trei, plus un barbat micut, care mai vine cu platourile de mancare, cand cele trei nu fac fata comenzilor. Care vin, sa nu uitam, de la patru mese.
  • Tot fetele de la bar, acestea trei plus un barbat mic, ne arata ca de unde nu ai, nimeni nu cere. Sau limitarile bureteilor sau pernitelor cu silicon. Sunt bietele de ele atat de stranse si sugrumate sa para ca au fost inzestrate, incat mi se pare ca au probleme cu respiratia. Probabil ca pentru imaginea de prezentare au angajat figurante.
  • Mancarea este buna. Nu extraordinara, dar corecta. Sosurile chiar sunt un plus, realmente gustoase. Insa e o treaba dubioasa: fie ca iei strips, onion rings sau aripioare, primesti portiile – mici spre medii ca dimensiuni – aruncate pe niste platouri atat de mari, incat fac mancarea sa para derizorie, cantitativ.
  • Decorul este unul oarecum… aseptic. Mai degraba farmacie decat pub. Curat, dar genul acela de curat anost, fara personalitate, de plastic, nu cel care te face sa te simti comod. Sa ne intelegem, nu mobilierul este de plastic, ci senzatia. Poate asta e o perceptie subiectiva, dar asta este parerea mea.
  • Bomboana de pe coliva a fost nota. Au facut ‘acea’ incercare pe care o fac unele chelnerite in fata unui grup mare de baieti, in seara de meci. Au aruncat cateva bauturi in plus la nota, cat sa nu se prinda nimeni. Dar, din pacate pentru Mantrap, stim si matematica si nici nu ne ametim asa usor.

Asta a fost prima impresie, cladita in doua incercari. Eat, drink, stare at the walls. Poate voi aveti mai mult noroc, desi unele lucruri sigur nu se vor schimba. La cum se aliniaza astrele, si Chelsea – Steaua ma va prinde tot acolo.





Link-urile zilei: LaFerrari, Pro Prison Tips, Riot Training

7 03 2013
  • In probabil cel mai jenant caz de lipsa de inspiratie, Grupul FIAT prezinta, pe modelul Ion Ion Tiriac si Dan Daniel Nicusor, noul Ferrari LaFerrari. Lamborghini Veneno este o masina nu doar obscen de scumpa, dar si urata. Ferrari ii calca ferm pe urme cu acest nou model. Ori nu inteleg eu, ori sunt strugurii acri, dar imi doresc inapoi acea eleganta Ferrari care imi rasfata pana acum ochii.
  • Daca banii din care va ganditi sa va luati acel urat Lamborghini despre care vorbeam mai sus au venit din afaceri oarecum la limita legii si va paste un pic de timp petrecut la facultate, un student cu experienta va da cateva Pro Tips despre cum sa va pregatiti de inchisoare. Omul va trece prin toate: educatie, contacte, pregatire fizica, mentala si chiar financiara.
  • Ati petrecut ceva timp la racoare, ati strans o gramada de adrenalina neconsumata si aveti si 79 de lire de pus la bataie pentru o supapa de relaxare? Niste baieti organizeaza cursuri aplicate, pe tema revoltelor de strada. Intr-o zi plina de actiune, te poti juca mai intai de-a politistul, busculand protestatarii intr-un cadru organizat, cu tot arsenalul la indemana, iar apoi treci de partea cealalta a baricadei si te joci de-a revoltatul. Cu tot ce inseamna tactici de lupta de strada si distractia de a da cu bata, piatra si alte preocupari demne de un intelectual cu facultate.