Mantrap: nimic mai mult decat un pub mediu

11 03 2013

Unde puteam sa vad Steaua-Chelsea decat in Mantrap, locul despre care tot mai multa lume vorbeste in saptamanile trecute de la lansare? Citisem ceva la Radu si chiar incercasem sa ajung intr-o duminica acolo. Doar ca era putin trecut de pranz si scaunele inca erau pe mese, iar locul departe de a fi gata pentru clienti.

Asa ca, pregatiti sufleteste pentru un meci tensionat si cu rezervare ferma in prealabil, ne-am pregatit joi sa ne facem loc in pub, cu asteptari de aglomeratie, forfota si buna dispozitie. Ultima chiar a fost bifata, nu am ce sa comentez. Dar hai sa o luam schematic:

  • Intrarea se face un pic ascuns, prin Trattoria Verdi, pe scarile ce coboara, in dreapta barului. Pe usa de la Trattoria este si o placheta cu un sutien rosu si ‘Mantrap’.
  • Cum intri, pe culoarul perpendicular scarilor, plasmele sunt insirate pe unul dintre pereti, pe lung. Asta e bine pentru jumatate din oamenii de la mese, in caz de meci. Mai nasol pentru cealalta jumatate a oamenilor de la mese, care stau cu spatele la televizoare si cu fata la niste tablouri.
  • In seara de meci, teoretic cu un maxim de audienta, au fost ocupate patru mese, in tot barul. Asta e cu dus intors. Bine pentru mine, ca servirea a fost destul de rapida. Rau pentru bar, pentru ca daca nu ai locul plin nici la meci, atunci cand, unde, cine si cum?
  • Fetele din bar, aceste zeci de spaime ale sotiilor si prietenelor fiecaruia, care troneaza insirate in imaginile de prezentare de pe site-ul pub-ului, sunt de fapt trei, plus un barbat micut, care mai vine cu platourile de mancare, cand cele trei nu fac fata comenzilor. Care vin, sa nu uitam, de la patru mese.
  • Tot fetele de la bar, acestea trei plus un barbat mic, ne arata ca de unde nu ai, nimeni nu cere. Sau limitarile bureteilor sau pernitelor cu silicon. Sunt bietele de ele atat de stranse si sugrumate sa para ca au fost inzestrate, incat mi se pare ca au probleme cu respiratia. Probabil ca pentru imaginea de prezentare au angajat figurante.
  • Mancarea este buna. Nu extraordinara, dar corecta. Sosurile chiar sunt un plus, realmente gustoase. Insa e o treaba dubioasa: fie ca iei strips, onion rings sau aripioare, primesti portiile – mici spre medii ca dimensiuni – aruncate pe niste platouri atat de mari, incat fac mancarea sa para derizorie, cantitativ.
  • Decorul este unul oarecum… aseptic. Mai degraba farmacie decat pub. Curat, dar genul acela de curat anost, fara personalitate, de plastic, nu cel care te face sa te simti comod. Sa ne intelegem, nu mobilierul este de plastic, ci senzatia. Poate asta e o perceptie subiectiva, dar asta este parerea mea.
  • Bomboana de pe coliva a fost nota. Au facut ‘acea’ incercare pe care o fac unele chelnerite in fata unui grup mare de baieti, in seara de meci. Au aruncat cateva bauturi in plus la nota, cat sa nu se prinda nimeni. Dar, din pacate pentru Mantrap, stim si matematica si nici nu ne ametim asa usor.

Asta a fost prima impresie, cladita in doua incercari. Eat, drink, stare at the walls. Poate voi aveti mai mult noroc, desi unele lucruri sigur nu se vor schimba. La cum se aliniaza astrele, si Chelsea – Steaua ma va prinde tot acolo.

Advertisements




Un pic de Olanda si Germania la mine in casa

27 10 2011

Cum am zis Olanda, cum v-ati gandit la chestii usor peste limita legii. Gresit. Ce va povestesc eu aici este pura electronica. Doar ce m-a vizitat un om de treaba, care lucreaza la niste vechi si buni prieteni de-ai mei, sa imi inlocuiasca – pentru a treia oara – un dispozitiv care sa imi dea acces la niste servicii pe care le plateam degeaba. Eu credeam ca imi inlocuieste cutiuta-minune noua nefunctionala cu o alta cutiuta-minune noua, doar ca functionala.

Leit-motivul postului asta? Evident: gresit. Se pare, dupa cum imi povesteste omul asta de treaba, ca aceste cutiute-minune noi sunt cutiute-minune vechi, candva functionale in casa unui olandez zambitor sau a unei nemtoaice usor supraponderale, cu variate defecte, care au fost dezmembrate, reasamblate si ‘tunate’ cu o sursa noua si o carcasa lucioasa, pentru a fi vandute drept noi in Romania.

Acum as putea fi indignat, dar de fapt echipamentul asta, prin contract, nu este al meu, nici al urmasilor urmasilor mei, ci al companiei, care decide singura nivelul de calitate livrata in piata. Asa ca prefer sa ma simt chiar norocos. Omul asta de treaba mi-a deschis ochii. As putea fi fost unul dintre aia 1.000 care au semnat contracte pentru super-viteza si acum sunt pe lista de asteptare, pe termen nedeterminat. Sau printre aia care au semnat contract pentru super-viteza si router wireless, care acum sunt rugati sa accepte un discount in locul router-ului wireless. Sau printre aia care  au vazut oferta de pe site cu HD si DVR si s-au grabit sa semneze, fara sa stie ca nu mai sunt decat ori echipamente HD, ori echipamente DVR, dar nici picior de HD cu DVR.

Clar sunt norocos.





UPC insista sa avem o relatie la distanta

13 09 2011

Stiu, inca o postare din seria ‘aceea’. O sa ziceti ca in afara de UPC si de muzica nu mai stiu altceva. E posibil sa aveti dreptate, dar, in apararea mea, sunt pe pastile.

Daca ar fi sa incerc o metafora cu Facebook ca sursa de inspiratie, la relatia mea cu UPC as trece ‘it’s complicated’ si as recunoaste deschis ca visez la statutul de ‘single’. Dupa despartire i-as pune pe wall lui UPC toate pozele xxx stranse de-a lungul timpului si mi-as avertiza prietenii ca UPC e o doamna cu moravuri usoare. Cu tot cu riscul de a fi intrebat de ce am stat atat de mult cu ea.

Relatia mea contractuala cu UPC, prea lunga si prea cu nabadai, a mai primit un semn de racire in seara asta. Ma gandeam sa o sun, cand ma intorceam de la munca, sa o intreb ce mai face, daca totul e ok, si de ce nu mai imi face lucrurile pe care mi-a promis prin contract ca mi le face.

In loc sa imi raspunda si sa ma ajute sa castig un pic de timp, ce credeti ca mi-a facut? M-a pus sa ii spun primele sapte cifre din codul de client, inscriptionate pe prima pagina a facturii. Dar eu o sunam din oras si incercam sa imi programez o intalnire, sa discutam si sa refacem relatia. Evident ca nu aveam factura la mine. Sunt convins ca de fapt vorbea cu altul intre timp. Alt fraier.





Panica

23 08 2011

Scoateti laptop-urile din priza, bateriile din laptop si fugiti offline. Interlocutorul meu absolut genial de la sfarsitul anului trecut a scapat la internet si nu se mai satura din a se cauta pe Google. Si tot ajunge pe aici. Ce ma fac? Cum ma ascund? Cum scap, fara sa spun ca si acum, la sfarsit de august, am pe hartie TV digital de la UPC si in realitate traiesc direct cu un cablu infipt in televizor? Ce ma fac daca afla baiatul asta de la relatii cu publicul ca in ultimele saptamani s-au perindat tot felul de echipe, care ba mi-au schimbat mediabox-ul stricat cu unul defect, ba mi-au inlocuit un smartcard nefunctional cu unul invalid? Daca vede ce scriu eu aici si, in ura, ca sa se razbune pe mine, gaseste OMUL COMPETENT din firma si il trimite fix pe omul ala competent, la intimidare, sa imi rezolve toate problemele? Eu ce ma mai fac? Cine imi mai ia banii in fiecare luna si imi mai livreaza servicii de toata jena? Una peste alta, mie cine imi mai hraneste masochismul???





UPC loveste din nou

7 11 2010

Eu: Buna ziua

UPC: Buna ziua, sunt … (nu ii retinusem numele), cu ce va pot ajuta?

Eu: Va zic direct adresa? Strada…, BLOC S8,…

UPC: Da… dumneavoastra aveti o situatie speciala

Eu (puzzled): Adica?

UPC: Dumneavoastra aveti echipamente de la UPC

Eu (mirandu-ma cati prosti sunt pe planeta): Da, un modem si un mediabox pentru televiziunea digitala. Nu e normal?

UPC: Da, da… aveti televiziune digitala si internet

Eu (bine tu, Sherlock): Tocmai. Televiziune am, internet nu. Nu merge.

UPC: Scoateti modemul zece secunde din priza si reporniti-l

Eu (client de sase ani, am facut asta de sute de ori): Am facut asta deja. Inca nu merge.

UPC: De cand?

Eu: Cam 15 minute

UPC: A, deci e ceva recent…

Eu (inca uluit de perspicacitatea interlocutorului): Da

UPC: Va trimitem o echipa, atunci

Eu (stiind ca macar cinci echipaje au plecat de-a lungul timpului spre mine si nu au mai ajuns): Cand?

UPC: Sa vedem, in functie de program

Eu: Cand?

UPC: Sa vedem. Stati la bloc sau la casa?

Eu (stiind sigur ca am confirmat adresa cu el la inceputul discutiei): V-am spus adresa. Strada…, BLOC S8.

UPC: Vreau doar sa stiu daca stati la bloc sau la casa

Eu (imi aduc aminte de Adrian Despot): BLOC. BLOC S8

UPC: Sa stiti ca nu este nevoie sa vorbiti asa. Eu vreau doar sa stiu daca stati la bloc.

Eu (bloc, bloc, idiotule, bloc!!!): Spune-mi te rog numele tau.

UPC: Pot sa va spun si numele meu. Spuneti-mi daca…

Eu: Bine. Spune-mi te rog numele tau.

UPC: Eu pot sa va spun numele meu, dar nu este nevoie sa..

Eu (simt ca ai facut pe tine): Perfect, poti sa imi spui numele tau. Spune-l.

UPC: ioanvdc…

Eu: Inca o data, mai clar.

UPC: Ioan Vidican

Eu: Ioan Vidican, da? Multumesc. La revedere.

Inchid. Afara oricum e soare. N-am nevoie de net. Am deja prioritatile in cap. ANPC, reziliere si un prieten avocat care sa imi spuna cum pot sa ii fac sa sufere. Daca nu fac eu asta pentru drepturile mele, nu am de la cine altcineva sa astept.