Lucruri absolut absurde, despre care mi-ar placea sa citesc

8 01 2013

Anul asta miroase, in continuare, a praf de pusca pe bloguri. Hai sa va fac o lista de subiecte care sa mai detensioneze lucrurile. Subiecte atat de absurde incat ar fi, probabil, genial chiar sa le vezi acoperite de cineva.

  • Test comparativ Dacia Liberta – BMW Seria 1. Anduranta, ergonomie, consum, crash-test si… capacitatea portbagajului. Evident, testul cu pisica. Comparatia vi se pare disproportionata? Nu este. Daca s-au trezit ai nostri sa spuna ca M5 bate un Ferrari, merge orice.
  • Review Sony Walkman cu caseta versus iPod Nano. Dimensiuni, greutate, stocare, si, de ce nu, calitatea castilor. Absurd? Bineinteles, dar macar arati progresul imens al ultimilor ani.
  • Concurs foto, cu un vechi Smena pe film, eventual Azo, pentru o tenta cu adevarat de epoca, versus un Nikon D-whatever. Absurd? Inegal? Film versus digital? Asta face tot farmecul!
  • Recenzie de carte, cu date despre tiraje, vanzari si tot tacamul: Fragmente de viata si de istorie traita, de tovarasul Ilici, Mein Kampf si, de ce nu, Biblia. Chiar asa, a facut cineva vreodata o adevarata recenzie a Bibliei in Romania? Si a mai calcat la mai putin de 100 metri de o biserica, sau l-a linsat popimea?
  • Turist in Romania: Sovata, Caciulata, Soveja si Baile Herculane. Cu stream video de la baile termale, intre babute. Fotografii hi res din hotelurile care au mai vazut maxim doua straturi de var din 1989 incoace.
  • Cronica de restaurant: vestigiile comunismului, in detaliu, in Select, Capsa, Doi Cocosi sau Perla. Asta e, zic eu, cea mai usoara, si despre unele s-a mai scris. Totusi, mi-ar placea sa le vad. Eventual si cu o galerie foto din vremurile de aur.

E? Cum ar fi?





Cand este totusi prea tarziu sa mai pui si tu clipul ala marfa pe blog

19 09 2012

Care e durata de viata a unui clip in blogging-ul asta neaos al nostru? Ca doar ce mi se plimba niste exemple in minte.

Unul ar fi ala cu Jimmy Kimmel si farsa cu noul iPhone. A aparut de undeva pe facebook. Apoi a fost luat rapid pe un blog mare. Nicio problema aici. Pana a doua zi dimineata, a mai aparut pe cateva bloguri, de toate marimile si toate rangurile. Inca e ok, nu putem fi toti primii intotdeauna. A mai trecut insa o zi dupa asta si hop si valul trei, al intarziatilor, care il descopera si il pun si ei, proaspat, ca nou, pe blog. Wait, why? L-am vazut. Din prima zi. Si din a doua zi. Peste tot. Nu e un pic prea tarziu? Sau publicul tau are calculatoare care booteaza doua zile?

Al doilea e cu Adrian Tutu si al sau mare breakthrough in industria muzicala mioritica: primul clip. L-a pus unul mare ieri. Cu niste comentarii taioase si perfect justificate. A rulat acolo, s-a comentat pe toate partile, s-a vazut, fumat si clasat. Dar nu, stai, ca vorbesc prostii. 24 de ore si multe postari mai tarziu, l-a mai descoperit unul, l-a plimbat pe toate retelele sociale de cate doua ori si a mai tras si 99% aceleasi concluzii. De ce? Ca sa il ai si tu? Pai e colectie? E concurs de clipuri? Ca daca da, am o veste. YouTube le are pe toate. Deja. Si daca postezi cate unul pe zi, e un calcul elaborat care o sa iti arate ca mai bine te apuci si iti faci tu continutul propriu.

Stiti toata povestea asta cu A-list, B-list, Q-list? Ma amuza un pic cat de bine se aplica departajarea asta, in cazurile de mai sus, la nivel de viteza, Ziua 1 – A, ziua 2 – B, ziua 3 – mai bine scrie altceva decat sa il mai pui si tu.

Si, cum mi-am promis ca nu mai aduc decat critici constructive, iata si fundatia pentru invatamintele urmatoare: nu conteaza doar marimea viteza. E ok sa nu fii primul. Dar daca ai de gand sa reiei maine subiectul, mesteca-l un pic si adu alt unghi. Daca il ratezi si a doua zi, a treia zi mai intreaba si doi-trei oameni legati de povestea respectiva, un blogger tech pentru primul caz sau unul cu ceva legaturi in muzica pentru al doilea, poate au ceva de comentat, cat sa iti faca postarea mai interesanta. Daca il pierzi si atunci, inca mai e o sansa. Pleaca de la clipul ala naspa cu Tutu si incearca sa vezi ce au facut si pe unde au ajuns ceilalti finalisti din concursul care l-a facut vedeta. Fa un round-up si arata-mi unde sunt si ce fac, la ics luni de cand au disparut de pe sticla.

Exista atatea idei si unghiuri, doar pofta de munca sa fie! Hai ca se poate!





E loc pentru toata lumea. Chiar si in blogging.

13 07 2012

Daca am ajuns eu sa incep cu mesajele impaciuitoare, e clar ca ne ducem dracu’ si o sa ardem toti in iad. Bine, asta o sa se intample oricum, dar hai sa ne prefacem ca putem schimba ceva, de dragul ideii ce urmeaza.

Bai, astia cu blogurile. Nu v-ati saturat de toata povestea asta cu piscotarii si piscotarelile? Sau avem un caz de amnezie colectiva recurenta? Ca vad ca la fiecare doua saptamani mai descopera unul ca exista termenul asta si mai tranteste doua remarci pertinente si absolut inovatoare, pe care nu le-am mai vazut pana acum. Decat la toti ceilalti care au mai scris despre asta.

Credeti ca daca reincalziti ciorba asta eterna ajutati cu ceva? Nu. Unu. Cine a avut ochi sa vada si creier sa judece a citit din prima si a inteles despre ce e vorba. Atat intre bloggeri, cat si intre piaristi. Doi. Timpul si energia depusa pentru a scrie inca o placinta despre piscotari si piscotareala, fara nume, sa ne intelegem, ca sunt ei rai, dar nici nu vrem sa suparam pe cineva, ar putea – si cred ca toti am aprecia – sa fie dedicate unor postari noi, interesante, pertinente, care sa aduca ceva proaspat pentru noi, astia, care totusi citim cu placere blogurile. Fraza lunga. Sper ca nu v-am pierdut. Trei. Multi dintre voi nici macar nu stiti ce sunt de fapt piscotarii. Sau fripturistii, termen sinonim. Sunt pseudo-jurnalistii, tip Niculina Garici si altii, care paraziteaza conferinte de presa sub acoperirea unor publicatii care nu exista sau la care nu lucreaza, cu strictul scop de a manca si capata ceva cadou. Sau, in multe cazuri, de a fura ceva de prin sala. Realist vorbind, nici cel mai rau dintre bloggeri nu a ajuns, totusi, aici, si nu cred ca se va pune problema. Piscotarii sunt una din marile probleme de imagine pentru jurnalisti – o alta categorie care vad ca nu e deloc iubita in blogosfera – pentru ca multi oameni ii vad la un loc, in aceeasi sala, si pun o stampila comuna atat pe fruntea ziaristilor adevarati, cat si pe cea a fripturistilor. Am scris un pic despre asta cand eram mai mic si mai prost aici. Intre timp am mai crescut.

A venit un blogger la un eveniment si nu a scris despre asta? Hai sa punem rapid doua intrebari, inainte de a da cu parul. A fost un eveniment interesant, ceva newsworthy, demn de mentionat? Poate – da, stiu, socant – chiar nu a meritat efortul. Se mai intampla si in presa. Ajungi la o conferinta, se zic lucruri frumoase si se bate lumea pe spate, dar nu ai efectiv material pentru un articol. Asta e, ai pierdut si tu putin timp si a pierdut si organizatorul putina acoperire, dar asta e o buna lectie de viitor. Doi, mai rau, a fost o lansare esuata, a fost un produs prost sau un test care nu a functionat? Pai sa ma scuzati, daca in cazul asta blogger-ul nu a scris nimic, e un mic gest de curtoazie pentru organizator, nici pe departe parazitism.

Si mai vine una. Tineti-va bine. Poate, suna SF, dar poate chiar nu e un eveniment menit sa genereze stiri, postari sau alt gen de acoperire. Poate e un get-together in care ne mai relaxam un pic, socializam, aflam ce mai e nou si nimeni nu incearca sa vanda ceva anume nimanui. Ce ziceti de asta?

Sunt bloggeri care nu aduc nimic in plus? Absolut. Sunt oameni care speculeaza ceva la evenimentele la care vin? Bineinteles. Sa nu uitam ca vorbim totusi de oameni si de acelesi tipologii pe care le gasim peste tot in lumea asta, indiferent de bransa. Avem si foarte buni, si eficienti, si simpatici, si inteligenti, si speculativi, si negativisti, si circumspecti, si lenesi, si prosti. Ca oriunde in lumea asta. Nici nu as vrea, si cred ca nici voi, sa fim cu totii extraordinari. Nu am mai incapea unul de altul. Plus ca prostia este, totusi, o resursa inepuizabila, iar lucrul asta nu trebuie uitat.

Nu avem toti acelasi talent, aceeasi inclinare si acelasi chef. Si e normal. Si nici nu pacalim pe nimeni, pentru ca bag mana-n foc ca un PR bun stie exact cine merge chemat la un anume tip de eveniment si are asteptarile perfect calibrate. Asa ca mai lasati subiectul piscotareala un pic la rece vara asta si apucati-va sa scrieti. Chestii.





Care-i treaba cu scuzele?

31 05 2011

Citesc destul de multe bloguri cu placere, insa observ o… sa-i spunem tendinta. Tot mai multi oameni care scriu, isi exprima o parere despre ceva sau prezinta o idee, incep prin a se disculpa. Imi pare rau ca nu voi putea prezenta toate aspectele. Scuze ca abordez doar acest unghi. Stiu ca veti spune ca este incomplet. Si as continua asa pana maine. Doamnelor? Domnilor? Fiti barbati! Scrieti opiniile voastre, cu ideile voastre, pe timpul vostru si pe blogurile voastre. De unde vine frica asta care aduce scuzele? Intotdeauna o sa exista unul, doi sau mai multi care sa va contrazica. Internetul este o tara libera, asta este, ne asumam ideile. Da, vor fi si cativa care va injura. So? Move on! Cata vreme suntem in 2011, iar la evenimente care aduna crema online-ului exista omeni care nu au nicio jena in a prezenta colectia de truisme primavara-vara sub numele 10 greseli ale brandurilor pe Facebook, voi de ce va cereti scuze? Grow a pair!





Common Typo

13 09 2009

Actually THE most common typo, si pentru mine si pentru altii cand vine vorba de scris adresa blogului meu. S este langa D pe tastatura. Deci dicktired.wordpress.com. Yey.





Despre pareristii din blogging

4 07 2009

Am un obicei de a citi macar o data pe zi aceleasi zece bloguri, si cate unul-doua noi, pentru diversitate. Ce urmeaza sa scriu este strict o reactie de cititor. Sincer, m-am plictisit de pareristii care se bat cu caramida in piept si au o opinie despre absolut orice. Cu cat mai in afara ‘ariei de acoperire’, cu atat mai bine. Dar hai sa vedem mai bine ce este un parerist in ale bloggingului si cum functioneaza acest zoon opinikus.

  • Consultanta. Este un cuvant cu un sens atat de diluat in prezent, incat daca ma intreaba unul in trafic cum sa ajunga mai repede la Universitate si ii raspund, pot sa trec in CV ca am fost consultant pe proiecte de fluidizare si pozitionare rutiera. Asadar, daca ai fost vreodata un cat de mic consultant, ai dreptul si chiar obligatia de a avea o parere despre absolut orice. Si nu te speria ca nu ai nicio logica. Spune undeva sus ca esti / ai mancat la doua mese de / ti-ai tras-o cu un / consultant. Asta da o greutate enorma spuselor tale si noi, restul muritorilor, abia asteptam sa ne impartasesti din experienta.

  • Ataca sus. Leaga-te de cel mai bun dintr-un domeniu. Nu conteaza ca face o treaba exemplara si ca omul ala munceste in adevaratul sens al cuvantului. Fa-l de cacat. Chiar daca tu nu ai nicio relevanta in domeniul lui, umileste-l public. El este profesionist, dar tu ai trafic pe blog, ce dracu! Daca a desenat un dreptunghi si tu vroiai un triunghi, acuza-l de interese obscure si conspirationism. Chiar daca tu nu poti sa tragi o linie dreapta.

  • Mentine-ti parerea. Oricati nevolnici vor da buzna in comentarii sa iti spuna ca nu ai dreptate si ca judeci stramb. Nu ceda. Pune in continuare placa ta. Nu cauta argumente sau fire logice in a iti sustine parerea. Doar repet-o la nesfarsit. E blogul tau pana la urma, prostii se vor plictisi de cearta si vor pleca, dar tu vei ramane mereu suprem pe bucata ta de online, cu ultimul cuvant si puterea absoluta de a tria comentariile. Tine mine, flexibilitatea e pentru fraieri. Un parerist adevarat nu lasa niciodata cacatul prins strans in dinti.

  • Dovezile sunt pentru prosti. Tu nu ai nevoie de dovezi, tu STII. Ca o zeitate ce vegheaza undeva sus, tu ai o privire de ansamblu asupra furnicilor ce iti misuna la picioare. Diferenta dintre tine si restul lumii este bagajul formidabil de cunostinte care iti permit sa te ridici deasupra argumentatiei logice. Tu detii adevarul absolut si tot ce este mai jos de asta nu este deloc.

  • Inoata contra curentului. Fii special. De secole, apa fierbe la 100 de grade. E timpul pentru o revolutie si doar tu poti sa fii atat de unic incat sa o faci. Spune ca apa fierbe la 99 de grade si inchide comentariile. Stiinta o va dovedi in timp. Tu esti regele si cand regele are o parere devine decret.

  • Generalizeaza. Ai un prieten care ti-a spus ca frate-su si-a busit masina si a dat spaga la seful de service. Pune titlu mare: MECANICII DIN ROMANIA SUNT SPAGARI. Fii virulent in atacuri si transpune experienta asupra tuturor membrilor breslei. O merita. Daca informatia pe care ai primit-o nu trece de mana a cincea, e ca noua, numai buna de transpus in traire directa si personala. Exerseaza. Toti medicii iau spaga. Toti profesorii sunt corupti. Toti jurnalistii sunt niste mizerii. Mie personal imi place mult ultima. Fa-o pentru mine. Chiar daca nu ai mai fost intr-un spital de la sapte ani, ai trecut clasa la chimie din mila profei si nu ai mai citit un ziar de la semifinala Steaua – Middlesborough.

  • Nu fi proactiv. Nu are sens sa te complici. Parerea ta trebuie sa fie o reactie la ceva deja FACUT de altcineva. Tu trebuie doar sa emiti judecata. A facut bine. Sau a facut prost. Incearca sa te identifici cu autorul faptei, dar ai grija la simtul masurii. Este ok sa spui “In locul lui m-as impusca”. Niciodata nu intra in tehnicalitati care ar putea avea un dram de utilitate, cum ar fi “Eu in locul lui as fi gandit un sistem de prindere pretensionata in trei puncte, cu un carlig care sa permita un randament cu 10% superior”. E prea mare bataia de cap.

Idei mai sunt, dar contez pe voi sa prindeti esenta. Lasati-o mai moale, din respect pentru cititori.





Ba, tu mai ai blog?

8 04 2009

Da, ba, mai am, dar nu mai am chef sa scriu. Si e mai bine asa, ca stiu macar un imigrant fericit ca nu comentez despre cat de bine seamana hellow.ro cu heyo.ro. Si nici despre cat de rece ma lasa revolutia din Moldova. Nu am sa spun nici ca la razboi nu e ca la paintball si am sa ii las linistiti pe unii sa se mire de ce mor soldatii in misiuni militare in camp de lupta. Unde au ajuns voluntar. Si nu va fi niciun cuvant despre niste motociclisti idioti, care nu stiu sa mearga decat pe liniile de demarcatie dintre benzi. Oameni care probabil, pe o sosea nemarcata, sunt complet debusolati, ca un tramvai fara sine.