Mi-e dor de presa

27 03 2012

Vorbeam zilele trecute cu cineva, dupa o pauza mai indelungata. Si, inevitabil, m-a intrebat daca nu mi-e dor de presa. Am stat un pic si m-am gandit. Oho, da! Am momente cand imi este. Fara discutie. Am peste doi ani de cand am iesit si marele noroc ca am schimbat presa pe un job care nu doar ca imi place mult, dar ma si tine in continuare aproape de media.

Citesc zi de zi articole si in continuare am reflexul de a modifica. De a corecta. De a schimba paragrafe in minte. Am ramas cu o exigenta impusa. Nu de o scoala, ca nu am facut nicio zi de studii de jurnalism vreodata, ci de o agentie care m-a crescut cu niste reguli stricte si – acum recunosc, atunci chestionam – foarte bune.

Si mi-e dor de presa dar, cand spun asta, nu ma refer atat la momentul in care eram jurnalist, cat la evolutia mea de consumator de presa. Cu zece ani in urma devoram Capital si mi se parea ceva genial, cu un continut pe care eu, la momentul respectiv, nu credeam ca il pot concepe sau replica. De altfel, presa nu era nicaieri in orizontul meu de asteptari de viitor. Eram la inceput cu ASE-ul si revista asta – ca asa o numeam – era legatura concreta intre ce studiam si realitatea pietei de la noi.

Mai degraba mi se face dor de presa buna, pe care o citesc cu placere. Nu a disparut, pentru ca zilnic am cate o bila alba pentru unul sau mai multe articole, dar nici bine nu o duce.

The four W’s. The nut graph. Verificarea surselor. Informatiile de background. Relevanta informatiei. So what. Banalitati in ale scrisului, pe care orice junior sau student de an intai le stie ca pe apa. Nimic sofisticat, nicio intrebare despre finete sau cunoasterea riguroasa a domeniului. Elemente de baza care, dupa cum vedem cu totii, incep sa dispara dintr-o banala stire.

Intotdeauna suna, cand primesti un comunicat, si incearca sa afli mai multe. Nu te baza doar pe ce primesti. Incearca sa scoti macar o declaratie pentru noi, sa aduci ceva in plus pentru cititori. Asta e o chestie care mi s-a spus in saptamana de training de la zero pe care am avut-o cand am intrat in presa. Anul asta ma tem ca am trimis mai multe comunicate decat am primit seturi de intrebari. In total.

Vad ca o mare problema de care se loveste presa zilelor noastre este faptul ca nu primeste comunicatele cu diacritice. Sau ca primeste comunicatele cu diacritice si e greu sa le scoata. Doamne ajuta, asta sa fie marele hop si greseala pe care unii o facem in PR. Sa corectam asta si sa mearga lucrurile ca unse. Ca eu unul, in duminicile in care pica o jumatate de pagina de reclama si trebuia sa o inlocuiesc la 1-2 dupa amiaza cu un articol nou, faceam treispe-paispe cu gandul la ce manager sau persoana citabila pot sa gasesc care sa imi raspunda la telefon si care sa imi mai si dea, asa, la rece, informatii utile pentru un articol si nu prea ma durea ca imi vorbeste cu ş sau ţ.

Regulile casei ghidau orice articol care vedea lumina fluxului / online-ului / ziarului, atunci cand lucram in presa. Guvernarea asta s-a cam subrezit si democratia a cam intors editorii cu rotile in sus, ca vad atat de multe comunicate din care nu se clinteste nicio virgula, incat uneori ma intreb daca nu ar trebui trecuta si cate ‘o piarista’ la caseta editoriala, prin anumite publicatii.

Acum vreo patru-cinci ani, cand inca nu aveam toate filtrele la mine, ma batea o idee – acum trebuie sa o recunosc pur si simplu stupida – de a testa un pic presa noastra. Un mic experiment media in care sa inventez o companie dintr-un domeniu obscur de activitate, care anunta un contract de cateva sute de mii de euro in Romania. Nu prea mult, sa nu bata la ochi, dar peste 100.000, cat sa merite locul in pagina. Imi trebuia o adresa de mail si un numar de telefon. Aveam contactele in presa si un blog pe care ar fi urmat sa trec ‘acoperirea’ generata de anuntul fictiv. Ma bucur ca nu am facut niciodata prostia asta si uneori ma gandesc cu teama cate surse as fi trecut la catastif.

Mai am o idee, venita din zbor pentru postarea asta. Online-ul nu inseamna nici presa buna, nici presa proasta. Dar cert este ca online-ul nu a omorat presa. Nu a omorat nici macar print-ul. Doar ca ne-a dat tuturor acces nediscriminatoriu la informatii si ne-a lasat sa comparam singuri ce e bun si ce nu. Niciun blogger nu a injunghiat pana acum vreun jurnalist. Si nici nu stiu daca o cunoaste vreunul pe Niculina. Dar macar de cateva ori un articol frumos dintr-un ziar si-a gasit si completarea nespusa pe un blog. Eu, ca cititor, nu pot decat sa ma bucur de momentele astea, in care pot sa vad povestea oficiala completata de partea din culise. Am acel 360 coverage despre care multi vorbesc, in jurnalism, ca deziderat.

De ce am scris toata povestea asta? Pai, ramane cum am stabilit, din titlu. Pentru ca mi-e dor de presa. Pentru ca sunt multi oameni buni, talentati, care scriu foarte bine acolo, dar si pentru ca o parte o cam ia la vale in tabloid si cancan inutil. Si daca marea parte a publicului trage la ‘click aici’ ca musca la lumina albastra, mai suntem si sunt convins ca vom mai tot fi si astia care vrem sa citim despre mai mult decat sani, sex, scandal, injuraturi si frustrari. Sau analize carpite din trei stiri din ‘presa internationala’ 🙂





Cealalta definitie a PR-ului

1 02 2012

Fara indoiala, o definitie a PR-ului care nu a avut parte de suficienta glorie cat sa intre in top 500 este:

Indeletnicirea prin care rahatul facut de un om este curatat, coafat, frumos impachetat si vandut drept ciocolata de catre un altul.

(foto)





Pentru momentele in care EA iti spune ca este o lume a barbatilor

23 11 2011

Nu am niciun fel de comentariu cu referire la profesionismul doamnelor care apar mai jos. Mai mult, cu o parte din ele am interactionat direct de-a lungul timpului si nu am nicio remarca negativa. Ba chiar respect. Totusi, nu ai cum sa nu te amuzi un pic, remarcand ca in grupurile de 15 (+ o colega mai noua, care nu apare in poza), 7 si inca 7 doamne nu apare niciun barbat. Dude, dar chiar niciunul, macar cu un varf de pantof sau o ureche.  Sau poate ca barbatul a facut poza?

(Sursa)

(Sursa)

(Sursa)

Interesanta breasla, asta e clar.





Un PR fix pe masura lui Boc

7 05 2010

Ascult in surdina Guerrilla la birou. Baietii de la matinal doar ce au sunat la biroul de comunicare al lui Boc. A raspuns o tanti. Reproduc aproximativ dialogul:

– Buna dimineata, doamna, sunteti in direct la Guerrilla.

– Da

– Am vazut ca aseara la raportul de activitate a Guvernului nu a prezentat domnul Boc ci domnul Basescu

– Asa

– Am vrea sa stim daca domnul Boc este bine, daca totul este in regula cu dansul, ca poate ceva nu e OK

Zdrag – receptor trantit – Bip-bip-bip-bip

Este ca ma simt mai bine cand vad ca o duduie platita din impozitul meu sa isi faca unghiile si cafeaua pentru Boc este constienta de ce are de facut si isi ia in serios rolul strict de a isi face unghiile si cafeaua pentru Boc, chit ca pe biroul ei, printre farduri si oje e o placuta pe care scrie Comunicare?

Ce o fi fost in capsorul ei mic si neted?

Aoleu, am dat de dracu, sunt in direct la Guerrilla. Ce imi spun mie vastele cunostinte de comunicare, acum cand sunt in direct si ma intreaba nenorocitii astia chestii? Ce-mi spun? Ce-mi spun? Mneaaaah, da-i in cacat, mai bine inchid.





Ne-am ajuns bine in PR

23 03 2010

Azi a fost un eveniment de PR si am auzit de la lumea care a fost in sala ca nume grele din domeniu au scos idei cel putin la inaltimea reputatiei. Cum ar fi:

“Am ajuns sa nu ma mai intereseze ce scriu jurnalistii si daca ma preiau sau nu ma preiau”

“Publicul vrea analize in-depth. Ce relevanta are un articol online cu un milion de vizualizari?”

Eu unul stau, ma sucesc, ma framant si ma intreb cum vine asta. Adica sunt chestii un pic cam cel putin idioate, cu tot respectul, si nu vin de la Maria de la chioscul de la colt, ci vin de la oameni de PR. Presa trece printr-o perioada maro, fara indoiala, si mijloacele de comunicare evolueaza. Dar de la asta la a te scobi cu prajina dezinteresului in nas e o evolutie care l-ar supara un pic si pe Darwin. Cat despre a doua remarca pe care am citat-o, sweetmarymotherofjesus, tu scoti pe gura faptul ca stii mai bine decat un milion de oameni (nu eu am dat cifra ci speaker-ul) ce vrea cititorul si ce este relevant pentru el, cand atatea vizualizari iti bat in retina ‘desteptarea’? Pai nu e mai bine ca pana la editia viitoare sa o iei usurel, pas cu pas, si in 12 luni sa deschizi un Internet Explorer, apoi in cateva saptamani sa te prinzi ca exista Mozilla, si din aproape in aproape sa afli de Yahoo! sau Google mai intai, pana la a te pronunta despre online? Dupa aceea va mirati de ce va spun nesimtitii aia piari*de.

Respectele mele, va salut, ne-am dat in stamba, hai sa ne intoarcem la munca.





Unicilor

5 10 2009

In lumea asta sunt doua categorii mari si late de piaristi. Prima este constituita din cei care se trezesc luni dimineata, se uita in oglinda si se gandesc ca ar trebui sa faca o conferinta miercuri la ora 10. Cea de-a doua, fundamental diferita, este formata din cei care se trezesc luni dimineata, se uita in oglinda si se gandesc ca ar trebui sa faca o conferinta miercuri la ora 11.

Trageti voi concluziile. Saptamana asta, luni, marti, joi si vineri nu se anunta nimic. Miercuri aduce insa deja patru evenimente anuntate intre 10 si 11. La fel a fost si saptamana trecuta. Ma intreb si eu acum care e rationamentul? Exista vreun fel de happy hour cu discounturi masive la inchirierea spatiilor pentru prezentari, este vreo distractie suprema sa vezi un ziarist cum alearga cu limba de un cot sa acopere mai multe evenimente simultan (as fi vrut sa fiu ubicuu, dar deocamdata nu imi iese), sau pur si simplu te trezesti ca PR si iti inchipui ca sigur nu s-a mai gandit nimeni la acelasi lucru ca si tine?

Exercitiu simplu. Nu sunt mai mult de trei ziare care sa aiba peste doi oameni pe acelasi domeniu in Bucuresti. Nu mai vorbim de online, unde sunt cate trei domenii pe cap de vita furajera. Care este tinta voastra, ca PR? Bonusul pe care il incasati daca va faceti targetul de participanti si de acoperire in presa. Ei, hai sa va luminez eu. Daca va faceti treaba cu jumatati de masura, primiti inapoi cel mult jumatati de masura. Daca voi nu va intelegeti intre voi cand organizati evenimente pe acelasi domeniu, cine altcineva sa va inteleaga noima?





Repet. Multi idioti in PR

4 10 2009

pridiot

Papushe paranormala ce esti, tu chiar citeai Business Standard in 1995? Nu mai bine mergi tu un pic la sapa, repejor, pana nu se sesizeaza cineva de acolo ca esti de umplutura?