Romania. Acolo unde moca nu este de ajuns.

Titlul suna a branding de tara si, pentru anumite aspecte, chiar este un branding extrem de realist.

Traim in Romania anului 2013, la 23 de ani si un pic de la Revolutie. 23 de ani si un pic in care am evoluat ca popor, cultural, sentimental si social, de la a sta la coada pentru aproape nimic, la a fi liberi sa injuram cand primim chestii gratis.

Traim intr-o Romanie in care nemultumitului nu i se mai ia darul, ci nemultumitul are dreptul sa te linseze, daca darul nu ii convine. Am trecut rapid de la ochii-n paispe, ca nu stii niciodata cine te aude, cine afla si unde poti ajunge, la libertatea totala de a avea la un deget distanta nenumarate medii in care iti poti varsa injuriile gaunoase.

There’s no such thing as a free lunch, spunea Milton Friedman. Evident, Milton Friedman nu s-a intalnit cu mardeiasii de Bucuresti 2013. Probabil, citatul ar fi sunat Fuck you and your free lunch.

Si pana la urma nu ar fi nicio problema, dar vad aici un profil al acestui tip de mamifer. In ciuda strambatului din nas la pranzul gratuit si a injuriilor aduse ‘bucatarului’, iti mananca pranzul si mai si ragaie satisfacut dupa aceea. Pentru ca fix cei mai virulenti la capitolul asta vin din patura cu certe carente educationale, obisnuiti cu pumnul in masa si cu un anume plafon al veniturilor ce ii impiedica sa miroasa civilizatia si normalitatea.

Tarani contemporani, care au schimbat sapa cu tastatura, coada vacii cu telefonul mobil, atat de multi incat risca sa dea tonul la schimbarea normalitatii intr-o bolnavicioasa politica a ghioagei.

Social Media: You’re Doing It Wrong

Hai, ca e cazul sa inauguram 2013 si pe blog, ca tot e prima zi de munca. Cum altfel? Cu doua-trei chestii despre Social Media. Chestii gresite.

Pe LinkedIn, anul asta, ca si anul trecut, continua sa existe specia de prostanaci nesiguri, care au nevoie de parerea ta. Si iti dau mesajul asta standard:

Hi, please help me by completing this short professional survey about me (will only take a minute). This will help me gather personal feedback from my professional network.
Thank you so much!

Problema? Nu ii cunosc. Doar ce mi-au dat add, nu am idee cine sunt si ce vor, nu s-au prezentat in niciun fel, dar imi vor parerea. Din pacate, am incercat sa duc pana la capat un sondaj, insa nu am gasit optiuni de raspuns suficient de critice ca sa il mai si finalizez.

Tot pe LinkedIn sunt si pupincuristii pareristi, care se afirma in ochii mei ‘endorsand-mi skill-urile’ (maltratare intentionata a limbii romane).

Problema? Nu am nevoie neaparata de parerile lor. Apoi, apreciez foarte mult cand o asemenea actiune vine de la cineva cunoscut, important, cu care lucrez. Dar, in cazul de fata, o buna parte a ‘endorsement-ului’ vine tot de la mici trepadusi care nici macar nu s-au prezentat, dar deh, stiu ei ca sunt bun la… treburi. Nu e mai bine sa va vedeti voi de treaba voastra, decat sa va faceti remarcati in felul asta?

Continuand linia critica – sper eu sa fie si constructiva – am de raportat si un caz de furt de fani, pe Facebook.

Sunt foarte atent cu informatiile mele de acolo, tind sa tin chestiile pentru mine si sunt strict in privinta like-urilor. Ca utilizator cu un creier propriu, ma simt furat cand un cont al unui ‘prieten’ se transforma brusc intr-o pagina de fani a unei companii. People, stati putin, ce-i cu goana asta pripita dupa fani? Eu sunt prieten cu tine, omul. Ti-am dat accept. Nu am nicio inclinatie sa ma trezesc brusc migrat automat catre pagina micului tau business si nici sa imi apara intre like-uri.

Anunta-ma, macar, daca tot ma migrezi. Sansele sunt mici oricum sa accept. Dar daca faci asta si pe blat, eu ma simt furat si te taxez dublu. Unlike si unfriend.

Si mai e una despre facebook, dar e ceva mai subiectiva. Ma irita omuletii care tin sa se afirme in comentarii, la orice postare a unui peste mai mare si mai influent.

Cum spune un greu ceva, cum apare si fomistul de afirmare cu o remarca pretentioasa in comentarii, 100% in linie cu postarea de mai sus, 100% de acord, 100% exact si parerea lui si, evident, incluzand cuvinte gen ‘strategie’, ‘engagement’ si cateva balute ramase de la pupatul in fund.

Acestea fiind spuse, nu folositi Social Media ca oamenii de mai sus. Si dragilor, sa aveti un an nou minunat!

Noua parcare de la Piata Universitatii: suma tuturor defectelor

Aseara am fost prin Centrul Vechi si am zis si eu sa folosesc optiunea civilizata si moderna de parcare, ca un cetatean european al anului 2012, dupa cum chiar Oprescu se exprimase la taierea panglicii, si sa imi las masina ‘sub statui’. Era, in teorie, optiunea perfecta. Buna ca amplasament, sigura si deloc costisitoare.

Rahat. Hai sa va povestesc, pas cu pas, cum este de fapt ‘experienta de utilizare’.

• Primul lucru pe care il observi este softul prost (poate gresesc, dar fiind contract cu Primaria, probabil ca la licitatie au participat UTI, UTI si UTI). La intrare, la bariera, o camera iti ‘citeste’ numarul de inmatriculare, ce va fi imprimat pe bonul de parcare. Ori este un ‘feature’ special pentru mine, ori soft-ul nu stie sa citeasca numerele de inmatriculare care au trei cifre. Pentru ca mie mi-a printat B 40 AER. Iar numarul meu nu este B 40 AER. Aseara nu m-a costat nimic parcarea, dar ar fi interesant un blocaj de genul asta la iesire, cu un client nedumerit care trebuie sa explice cuiva diferenta dintre numarul de inmatriculare si ce apare de fapt pe bon.
• Locurile de parcare nu doar ca sunt stramte. Spatiile de manevra nu doar ca sunt mici. Dar toata parcarea arata ca un urias joc LEGO. Mai exact, totul miniaturizat. Grupulete de cate trei locusoare de parcare pe care incap cate doua masinute. Sau trei, daca soferii nu au pretentia absurda sa deschida usa, si raman in masini.
• Caile de acces intre niveluri sunt extrem de stramte si de prost desenate. In buza fiecarui nivel, la coborarea in subteran, aseara erau aruncate, fix in curba, stingatoare de incendiu si butelii de gaz (excelenta alegerea, in caz de impact) de care erau legate panglici, sa nu treci cu masina peste ‘marcajele proaspete’. Astept cu interes primele urme de oglinzi si bare, pe peretii circulari.
• La urcarea dintre nivele, veti vedea ca nu aveti cum sa iesiti decat daca muscati cu rotile coltul ultimului loc de parcare desenat. Fiti multumiti ca acolo nu este parcata nicio masina. De ce? Simplu. Daca pe zona aceea hasurata ar mai fi si o masina / motocicleta / ATV, ar trebui fie sa nu mai iesiti vreodata din  nivelul respectiv, fie sa va incolaciti un pic tablaria.
• Am urmarit un Hyundai SantaFe, iesind din parcarea de la -3. Era parcat cu fata si a facut sase manevre doar cat am fost eu de fata, pentru a iesi. Si a reusit sa iasa doar pentru ca, pe randul paralel, nu era parcata nicio masina si a mai avut de unde sa ‘muste’ un pic de spatiu de manevra.
• Eu am o masina cu latimea de 1.828 cm. Am tras, intentionat, cat se poate de aproape de stalpul din stanga, parcat cu fata, si am lasat loc doar cat sa deschid usa si sa ma strecor pe cant, ca sa vad cat spatiu ocup. Rotile mele din dreapta muscau deja din celalalt loc.
• Accesul pietonal inspre si dinspre parcare, pe rampa dinspre rond, se face cu randul. Daca un grup coboara, astepti sa ajunga la capat si apoi urci. Si viceversa. Pentru ca nu incap doua persoane, una langa alta, pe trepte, fara sa isi frece burtile, fundurile sau hainele de pereti.
• Accesul cu liftul, din fata barului Jos Palaria, este si mai interesant. Lifturile nu circula decat cate un singur etaj, si nu ajung pana la nivelul cel mai de jos al parcarii. Pentru ca nu ai decat buton de -1, iei liftul pana la -1. Cobori din lift si iei ascensorul de alaturi, care nu merge decat pana la -2. Ai zice ca faci la fel si pentru -3. Nu, pentru ca pana la -3 nu mai exista lift. O iei pe scari.
• Ai ajuns la masina ta parcata la -2 sau -3 si vrei sa platesti inainte de a pleca? O iei frumos pe scari, inapoi pana la -1. Doar acolo exista singurul aparat de taxare. Nu, nu ai cate unul pe fiecare nivel.
• Masina mea are o lungime de 4.410 cm, un ampatament de 2.525 cm si garda la sol de 10,5 cm. La urcarea rampei de iesire dinspre rondul de la Universitate, am lovit varful pantei cu scutul. Nu recomand experienta asta pentru cei cu masini mai lungi sau joase.
• Fix in capatul iesirii, la mai putin de o lungime de masina, cum ai scos nasul din subteran se face o curba la stanga. Eu unul stiam de ea, ca vazusem de afara cum este, dar nu exista nicio atentionare, in afara stalpisorilor din piatra gri, pusi sa obstructioneze accesul direct in fata. Dar e OK, pentru ca stim ca pietrele gri sunt reflectorizante si se vad de la distanta, mai ales noaptea.
• Faceti-va cruce cu limba-n cerul gurii daca, pe aceeasi iesire, nimeriti coloana si ramaneti ultima masina, fix in curba. Este eminamente o chestiune de sansa daca se propteste sau nu in fundul vostru urmatoarea masina care urca rampa cu elan maxim si vizibilitate zero.

Va las cu doua idei principale, dupa toata placinta asta. Folositi cu incredere vechea parcare cu plata, dintre Intercontinental si TNB. Nu am cuvinte sa spun cat de buna este, in comparatie cu cea de la statui. Si, pe cat posibil, impliniti-va o fantezie. Luati-i masina lui Oprescu, luati-l pe Oprescu in dreapta, si parcati o data pe fiecare loc de parcare marcat, in noul spatiu de sub statui. Puneti-i si o camera pe bord, spre el, sa ii vedeti mimica, de fiecare data cand ii cade o oglinda sau i se rascheteaza cateo bara de vreun stalp.

Bai firma X, ce PLM?

Aproape ca mi-am uitat parola de cand nu am mai scris aici. Deja ma simt vinovat ca nu mai intru la statisticile despre bloguri active si ca trag in jos online-ul romanesc. Dar gata cu intro-ul. Sa trec la treaba.

De cate ori ati vazut astazi exprimarea din titlu, de cand ati intrat dimineata pe Facebook, twitter sau v-ati citit blogurile preferate? Eu am 3-5 exemple. Doar pana acum. Si doar din ce am scanat, printre picaturi. Probabil ca e intr-un fel si vina mea, ca nu imi triez cum trebuie ce citesc.

Vad o gramada de zmei de tastatura. Bai supermarket-ul x, ce plm e cu preturile astea? Bai asiguratorul y, fmm, ce kkt e cu scorul asta la RCA? SMF in aia care raspund la telefon la magazinul online z!

Si incerc sa ii vizualizez pe eroii astia spunand asa ceva pe gura, in viata reala, la casierie, ghiseu de banca sau telefon. Si ceva nu se leaga. Ca e o ipocrizie aici, o contradictie intre curajul asta din spatele tastaturii, cand e ok sa il injuri pe unul, sa iti bagi si sa scoti ceva din familia altuia si tot asa mai departe, pentru simplul fapt ca lucreaza la un call-center sau un ghiseu, si normele de comportament social din viata reala.

Ai postat asa ceva? Ma gandesc la doua variante aici. Doar ai aruncat niste injuraturi in eterul online, indiferent daca te asculta cineva sau nu. Finalitatea practica nu exista si vorbim doar de o descarcare nervoasa. Bun, bravo, dar nu mai bine dai tu o tura de bloc, sa te calmezi, decat sa arati ca stai prost cu autocontrolul? Doi. Ai adresat injuriile de mai sus cuiva, care te asculta, te vede sau te citeste si poate cumva sa iti raspunda. Rezolvi ceva cu un PLM, sau rezolvi mai mult cu un ‘te rog’ si un ‘multumesc’? Inca nu ai un raspuns? Hai sa te ajut. Vin la tine si te intreb daca imi poti da, te rog, un foc. Sau vin la tine, iti dau un sut in partile moi, o flegma in frunte si iti iau bricheta. In ambele cazuri, eu mi-am aprins tigara. Dar intr-unul din ele nici nu te-am umilit pe tine si nici nu mi-am creat o imagine de dobitoc violent. A, si nici macar nu fumez.

Si vreti sa o zic si pe aia dreapta? O gramada de anonimi din spatele tastaturii sunt – declarativ – mereu gata sa aplice o corectie violenta si intotdeauna cu apetitul sexual pe modul ON. Dar – ce ironic – cam putini dintre astia, din ce am mai vazut si eu, dau pe la sala, si chiar mai putini au  o viata sexuala la macar 5% din FMM-urile pe care le tin sus si tare pe net.

Nimic din ce scriu aici nu e pe un ton superior. Am avut si eu aceeasi abordare, pe acelasi ton, nu o singura data, dar imi dau singur seama ca nu e ok si ca as putea sa ma controlez mai bine. Asa ca, pana una alta, ce-ar fi sa o ardem mai putin frustrat si mai mult constructiv?

WTF Is Pitza?

Just Student Pub failing

ProSport joaca in Campionatul European al gafelor

Pe bune. Este incredibil, chiar si dupa standardele lor de balbe sustinute, cum nu au fost in stare sa listeze corect macar o singura grupa de la Campionatul European de Fotbal:

 

Pentru un reality-check, avem mai jos BBC. Numarati voi cate greseli au avut, din 16 posibile.

 

Dupa razboi, multi eroi lopatari se arata

Circula o treaba pe Facebook. Nu ma mira deloc ca la mine a ajuns preluata de pe contul lui Liviu Mihaiu:

Cetatenii protestatari din Piata Universitatii se alatura prietenilor suporteri in actiunea de ajutorare a persoanelor izolate de zapada, organizata sambata 18 februarie. Va cerem sprijinul! Avem nevoie de: 1) Masini- 4×4 sau masini cu garda sus. 2) Voluntari care sa mearga sambata in zonele afectate. 3) Donatii de …alimente si medicamente, care vor fi stranse in P.U. la Arhitectura vineri seara, 17 februarie, intre orele 20 si 22. 4) Lopeti zdravene. 5) Donatii modice in bani pentru benzina/motorina. Daca vreti sa ajutati contactati-l pe colegul nostru P**** T**** la nr. 07********si/sau adresa: p****.****@gmail.com. Orice ajutor este binevenit! SHARE!

Dupa cum vedeti, in capitala si intr-o buna parte a tarii a inceput, de ieri, un mic dezghet, echivalent cu o mocirleala in toata cinstea. De asemenea, stiti ca prognozele meteo arata cum, treptat, pana luni, se incalzeste.

In contextul asta, plus stirile de peste tot care arata cum de aproape o saptamana oamenii care chiar vor sa ajute o fac, luandu-se la tranta vitejeste cu troienele, ce s-a gandit o gasca de tineri talentati? Sa ajute!

• Dar nu azi, ci sambata
• Nu acum, cand e zapada, ci mai tarziu, cand se topeste
• Nu plecam pur si simplu, ci incepem sa ne pregatim de vineri
• Nu avem masini, asa ca veniti voi cu ele
• Daca tot veniti cu masinile voastre, puneti si ceva bani de benzina
• Nu plecam de la periferie, sa iesim mai usor din Bucuresti, ci ne strangem la Universitate, sa fim vazuti
• Noi suntem protestatari si nu suntem prieteni cu suporterii, ca ne deturneaza mesajul
• Noi suntem protestatari si suntem prieteni cu suporterii, ca au acum o imagine mai buna decat noi

Sunt trei categorii mari si late de oameni: cei care au ajutat sau deja ajuta la greu; cei ca mine, care comenteaza cinic de la adapostul tastaturii; si putorile care ies la un picnic, fac doua-trei poze si ceva imagine si considera ca au facut ceva util.

Cel mai scump popcorn / primul film care expira

De la creatorii retetei de business de succes niciun ziar fara o carte, blockbuster care a ingropat nenumarate titluri in Romania, vine in premiera super-productia film cu popcorn la punga. Pentru o experienta completa, publicului i se promite, in cel mai scurt timp, si episodul pilot DVD-uri la microunde.

Numai la Diverta. Parfum de insolventa.

Doua chestii despre care ar trebui sa taci mai mult

Drogurile si prietena.

Sunt niste filtre care ar trebui sa te opreasca sa aduci prea des chestiile astea doua in discutie. Discernamantul, bunul simt si, de ce nu, o umbra de autoconservare.

Daca te cunosc de trei minute si tu imi arati deja poze cu prietena ta (true story, bro), avem un mic motiv de amuzament, indiferent de cadrul discutiei. Adica eu o sa ma distrez pe faza asta de fiecare data cand te vad, indiferent ca ti-o spun sau nu. Pastreaza detaliile astea pentru cine conteaza sau, realist vorbind, pentru cui ii pasa. Tine un pic de discretie pe viata privata, ca nu e niciodata rau sa pastrezi unele lucruri doar pentru tine.

Si ajung si la partea cealalta, cu iz mai penal. Nu esti un supererou si nici femeia fantastica, daca o arzi in gura mare despre ce fumezi si ce stari marfa ai. Esti doar un pic mai retard si mai avid dupa atentie. Nu sunt taica-tu, sa imi dau cu parerea despre ce e bine si ce nu e bine sa bagi in tine. Fiecare cu ale lui. Doar ca daca tragi diverse chestii si comentezi despre asta in gura mare, esti prost. Sa iti faci un titlu de merit ca fumezi iarba, cand orice copil face asta de la 8 ani jumate si mai e un pic si o gasesti si in supermarket-uri, imi arata ca nu prea ai nimic de spus pe alte parti.

A, ca veni vorba de prosti. Nu stiu cine e prostul mai mare: astia care posteaza pe forumuri despre ce droguri consuma, ce stari le dau si de unde le obtin, sau Politia, ca doarme, in loc sa ii ia ca din oala, direct dupa user si toate datele care zac la vedere. Desi, cumva, cred ca din prostia drogurilor te mai trezesti, dar Politistii tot asa raman si maine si in restul zilelor.

 

 

Mai prost decat o usa

Sunt cateva locuri in Bucuresti dotate cu usi rotative inteligente. Unde inteligente inseamna mai destepte decat oamenii care le folosesc. Ca idee, usile la care ma gandesc sunt la Unirea, Marriott si Hilton, printre altele. Ei bine, usile astea se rotesc, iar cand capatul este la aproximativ 50 de centimetri de toc si senzorul ‘vede’ ca inca mai este prezent un corp intre usa si toc, se opresc. De ce? Ca sa nu fie prins prostul care se inghesuie sa intre – ca evident, nu se va mai roti usa aia in urmatoarele cinci secunde, trebuie sa treaca acum, ori va fi prins pentru totdeauna! – intre usa si toc.

Ce credeti ca fac romanii, pusi fata in fata cu o asemenea minune a tehnologiei? Intai, ca niste ninja, sar sa se strecoare prin fanta, ca deh, mai e loc de inca unul. Si cand usa se opreste, sa nu ii prinda pe prosti, idiotii evident ca incep sa dea cu palma, cu pumnu sau sa injure. Ca ce e cu cacatul asta de usa, de ce s-a oprit?

Eu as face alta treaba. Nu doar ca as dezactiva senzorul, dar as pune niste lame la capatul usii. Sa taie. Sa vezi atunci selectie naturala. Doar asa, de frica, or sa treaca meltenii civilizat, asteptandu-se unul pe altul si cedand prioritatea.