Stand Up Guys: nu cel mai bun film, dar cu siguranta unul impresionant

12 03 2013

Titlul spune totul, dar hai sa explic pe larg ce si cum. Stand Up Guys nu te tine pe ace prin suspans. Nu te da pe spate prin efecte. Nu are cel mai bun scenariu din istoria filmului. Insa, cel putin pentru mine, a fost impresionant.

Impresionant prin ideea principala: ce ai face daca ai sti ca vei fi impuscat pana maine dimineata, la ora zece? Mai mult, ce ai face daca ai sti ca singurul tau prieten iti va face asta? Prieten care chiar tine la tine si sufera pentru ce are de facut? E genul asta de film care te lasa cu o intrebare si iti arata doua-trei lucruri despre viata, prietenie si valori. Nu, nu am luat-o pe aratura, este totusi un film oarecum violent, deseori amuzant, cu acelasi extrem de carismatic Pacino si acelasi extrem de ciudat Walken.

Dar mai mult decat atat, este impresionant cand te uiti si realizezi ca actorii principali sunt Pacino, 72 de ani, Walken, 70 de ani si Arkin, 79 de ani. Nu poti sa te uiti la filmul asta, care se joaca destul de mult cu ideea ultimelor clipe de viata, fara sa te gandesti ca asta poate fi ultima productie a unor actori geniali, insa varstnici.

Si te gandesti ca o generatie intreaga de actori alaturi de filmele carora ai crescut se pregateste sa traga cortina. Si vorbim de uriasi. Nu doar de cei trei de mai sus, ci de alti uriasi ca Nicholson, Freeman, De Niro, Hopkins, Kirk Douglas (96 de ani!), Roger Moore, Gene Hackman, Clint Eastwood, Sean Connery sau Peter O’Toole. Toti sunt trecuti, unii chiar cu cateva decade, de 70 de ani.

Advertisements




Ba exista si cateva filme neproaste

16 01 2013

Deh, nu puteam sa raman doar cu nota negativa din postarea anterioara. Avem un dram de speranta de la Hollywood.

Argo este un film decent, Ben Affleck devine din ce in ce mai bun ca regizor, iar contextul politic actual nu poate decat sa ii propulseze pelicula. Cel putin peste ocean. De altfel, tot politica l-a cadorisit si cu niste Globuri de Aur. Sa fie, acolo. Cata vreme si Django a luat unul, e clar ca nu au cine stie ce valoare ca referinta. Povestea din Argo este bazata pe un caz real, se stie deznodamantul, toti scapa – damn, v-am stricat placerea – dar cu toate astea suspansul este bun, te tine un pic pe ace, pe alocuri.

Gangster Squad m-a facut sa rad cu pofta in anumite momente. Ras sanatos, corect, bun, la faze create pentru a starni rasul. Nu stiu daca este realmente o productie OK sau daca mi s-a parut mie OK doar pentru ca a fost primul film vazut dupa Django. Si realist vorbind, dupa ce vezi Django, nici filmele romanesti nu mai par atat de rele. Suspans corect, filmare chiar buna in anumite cadre, actiune, glumite si carisma. Un cocktail proaspat si relaxant.

Cat despre Django Unchained, ca tot nu m-am abtinut sa il mentionez, ramane cum am stabilit. De departe cel mai prost film al lui Tarantino. Nu ar fi neaparat un film prost, daca nu ar scrie Tarantino mare pe el. Dar Tarantino obliga ca asteptari si de data asta a dat-o in bara.





Filme pentru neprosti nu se mai fac?

11 01 2013

Am sa scriu doar despre filmele de final de 2012 / inceput de 2013 care sunt cat de cat mai rasarite, in oceanul de rahat previzibil categoria D ce se varsa de la Hollywood spre insipidul cinematografic batran continent.

Cloud Atlas este, din prima, cel mai neprost film vazut in ultima perioada. La nivelul la care anul 2012 mi-a tumefiat si atrofiat standardele, pot sa spun chiar ca mi-a placut. Dubiosul si fostul dubios, actualmente dubioasa Wachowski au facut o treaba buna, dar se vede ca si-au pus frana. Au creat atatea povesti cu atatea planuri si atatea coordonate temporale, incat s-au simtit obligati sa le faca banal de simple, ca sa nu piarda de tot audienta obeza la trup si prea zvelta la creier de peste ocean. Oricum. Au incercat. Au avut zvac. Chiar daca am vazut multe pasaje din Apocalypto si Equilibrium acolo.

Seven Psychopaths a inceput fulminant, cu 15 minute atat de Tarantinesti incat imi frecam palmele de bucurie in cinematograf. Si apoi a bestelit-o atat de liniar si previzibil incat imi ieseau mie replicile inainte de a le vedea pe ecran. Unde nu-i script, vai de actori. Ii consumi degeaba, oricat capital de simpatie ar avea.

The Words e un pic mai nou. Nu stiu daca l-ati vazut. Joaca Colombiana si Scufita Rosie in el, alaturi de tipul bine din Hangover. Este o foarte interesanta idee de poveste in poveste in poveste (sa zic mai bine poveste in rama in rama?), cu trei planuri desenate de doi scriitori. Tot filmul m-am gandit cum ar fi sunat povestit cu vocea lui Morgan Freeman. O creatie care te trece prin trei momente, insa din nou, pentru a proteja neuronul spectatorilor, devine o atat de siropoasa si liniara poveste de dragoste si alegeri in viata incat pana la sfarsit ai capul spart, de la cat de rigizi sunt peretii. Banal, banal, banal.

Django Unchained este, pana acum, victima asteptarilor pe care mi le-am creat. Cumva, umbra filmelor magistrale produse de Tarantino ma obliga sa ma asez in fata ecranului si sa ma astept la nimic mai putin decat distractie atat de bolnava incat frizeaza genialul. Am sa fiu moderat in descriere. Am vazut doar 75 de minute aseara, timp in care nu am simtit ca am castigat ceva mai mult decat un pic de etate. Sa speram ca restul de 90 si ceva vor fi fulminante si ma vor face sa imi printez postarea asta si sa o mananc. Ca altfel nici macar recordul de nigger/minut intr-un film nu a fost batut.

The Hobbit nu se incadreaza in categoria asta de filme rasarite, dar merita un pic de besteleala, fix pentru tam tam-ul facut in juru-i. Mi se pare din start un rahat atat de tern incat nu sunt dispus sa imi prostituez timpul liber pentru o asemenea mizerie. Fie ea si redata la de doua ori mai multe cadre pe secunda.

Astept cu interes…. a, stai. Nu prea am ce. Am vazut atatea trailere, insa chiar nu mi-a ramas ceva anume in minte pentru 2013. O fi ceva in neregula cu mine? Bine macar ca de data asta compensam cu serialele. Care cam bat la fund multe productii pentru cinema.

P.S. Nici sa nu va aud cu Viata lui Pipi.





Cel mai scump popcorn / primul film care expira

22 12 2011

De la creatorii retetei de business de succes niciun ziar fara o carte, blockbuster care a ingropat nenumarate titluri in Romania, vine in premiera super-productia film cu popcorn la punga. Pentru o experienta completa, publicului i se promite, in cel mai scurt timp, si episodul pilot DVD-uri la microunde.

Numai la Diverta. Parfum de insolventa.





De vazut: La Piel Que Habito

8 12 2011

Un apasator cocktail de traume psihologice, nebunie, transsexualitate, homosexualitate, complex Stockholm, violenta, erotism si incest. Nu am fost niciodata fan Almodovar si nici Banderas, dar trebuie sa-i dam Cezarului ce-i al Cezarului. Bun film. Suficient cat sa nu ma uit nici la ceas si nici la telefon, timp de doua ore. Si mai e ceva. Elena Anaya arata, la 37 de ani, cum multe nu vor arata niciodata. Delicios.

 





A Dangerous Method

27 11 2011

Pe cat de prost e titlul, pe atat de bun e filmul. Bun bun bun. Si nu auziti asta des de la mine. Va recomand.

A, ar fi ceva de comentat. Mergeti sa il vedeti la o ora de minima audienta, daca pot sa spun asa. La ore la care sunt cat mai putine sansele ca diverse muieri proaste sa fie mai ocupate cu molfaitul, frecatul pungilor sau pusul de intrebari debile, decat cu obosit capsorului tamp cu intelesul replicilor. Pacat de film.

 





De la ce varsta este acceptabila nuditatea actorilor in filme?

15 11 2011

Doar ce m-am intors de la Tomboy. Nu vreau sa comentez nimic despre film in postarea asta, ci am doar intrebarea din titlu. In film, Zoe Heran joaca rolul unei fete de zece ani. In afara de o multitudine de scene topless, daca pot asocia cuvantul asta unei fete de zece ani, Zoe apare, pentru cateva zeci de secunde, intr-un cadru clar de nuditate completa, frontala, care dezvaluie tot.

Departe de mine gandul de a dezbate pudismul. Sunt insa doua limite general acceptabile, la nuditatea din filme. Bebelusii,  pe care nu ii asociezi (sper!) cu nimic sexual, si tinerii care au ajuns macar in partea superioara a adolescentei. In spatiul dintre varstele astea e o zona gri, in care aluneci destul de usor in promiscuitate.

Ca parinte, ti-ai lasa fata de zece ani sa filmeze goala, in fata unui echipaj de productie, intr-un film care ocoleste globul? Si ce zice PedoBear despre imaginile astea?