Tiganii raman tigani

1 01 2012

Asta asa, ca sa incepem anul cu postari pozitive si politically correct. My ass.

Toata luna decembrie, in fiecare dimineata de la Dumnezeu, s-a perindat prin Dristor o gasca de tigani colindatori. 10-12 negri, cu capra, bice, fluiere si urlaturi. Colinde traditionale romanesti, urlate pe tiganeasca. Si haos si declansat toate alarmele masinilor din cartier. Sa se auda ca au venit tiganii la cersit colindat. O luna intreaga au adus spiritul urarilor traditionale romanesti. Ce daca in Romania traditionala urarile astea se fac prin traditie in trei zile din toata luna? Tiganu a zis asa: ori ma duc sa muncesc ceva cinstit o luna de zile, sa pun ceva pe masa oracaitorilor de la cort, ori ma duc la colindat, sa strang pomeni pe dat din bici si suflat in fluier? Pai ia sa vedem, cum am putea sa facem ceva sa scoatem complet ideea de munca din peisaj?

Stau de sapte ani in Dristor. In fiecare sambata si duminica pe care am prins-o acasa de cand m-am mutat aici, o tiganca umflata cerseste, cantand in gura mare, printre blocuri. Intotdeauna cel tarziu pana la ora 09:00. Intotdeauna ii e foame, e bolnava si sta sa moara. De sapte ani. In general, o proasta din blocul de vis-a-vis ii arunca o punga cu mancare. In fiecare sambata si duminica, tiganca vine urland – o auzi cu zece minute inainte sa ajunga, urla de pica tencuiala de pe blocuri – si se posteaza in fata blocului. Nu tace pana nu pica punga cu mancare. Daca nu e proasta de peste drum acasa, ghinion pentru tot cartierul. Tiganca urla pana crapa. Si sapte ani de zile sunt dovada ca nu crapa usor.

E duminica. 1 ianuarie. Prima zi de dupa revelion. Cine credeti ca era la 08.40 in fata blocului meu, cantand de foame?

Nici o mie de ONG-uri n-au sa schimbe nimic la capitolul ‘protejatului’ tiganilor, cand romanii trebuie de fapt protejati de tigani. Nici doua sute de schimbari de nume nu vor schimba caracterul tiganilor. Nu cat timp atatea mizerii umbla dupa mici combinatii, cersit si furt, in loc sa puna mana la munca. Si nu ma intereseaza exceptiile. Da, sunt convins ca sunt si tigani destepti si cinstiti. Exista si tigri albi, dar daca pui un copil sa iti deseneze unul, tot in dungi va iesi.

Intr-o mare de incertitudini, 2012 vine si cu un lucru sigur: tiganii raman tigani.

Advertisements




SOCANT: Am fost recenzat rapid, politicos si profesionist

26 10 2011

Am avut nevoie de doua zile pentru a ma dezmetici si a prinde curajul sa va povestesc un lucru halucinant care mi s-a intamplat luni seara. Doamnelor, domnilor, a trecut recensamantul pe la mine, ca sa spun asa. Citisem tot felul de postari si vazusem en stiri despre cat de rau, lung, grotesc si prost este procesul asta de numarat oile oamenii care mai sunt prin Romania. Ma pregatisem pentru o experienta traumatizanta, imi ranforsasem usile si ferestrele, purtam o vesta anti-glont in casa si imi incuiasem CNP-ul cu 13 lacate, cand a venit momentul fatidic.

Si am deschis usa. O doamna pe la 55-60 de ani, intr-un palton crem, cu o geanta de umar si un ecuson mi-a zambit si mi-a dat buna seara. Stiam deja de prin online ca urmeaza ceva crunt, asa ca nu m-am lasat descumpanit de ceea ce vad, stiind ca este o pura distorsionare a simturilor, menita sa ma faca sa cobor garda. Am facut doi pasi in spate, convins ca doamna urma sa imi dea doua picioare scurte peste fata si un croseu la ficat. Doar asta am auzit ca fac recenzorii.

Am invitat-o in casa, i-am oferit un loc si am calculat, inainte de a ma aseza si eu, distanta la care eram in siguranta, in afara razei pumnilor, picioarelor si mai ales hartiilor temutei doamne de cam 48 de kilograme. Doar nu era sa uit modurile atroce in care am invatat ca poti fi ranit de o coala de hartie. Moartea prin taieturi repetate cu un formular A4 nu era pe lista mea de prioritati.

Ce a urmat? Patru (4!!!) minute intregi in care mi-am dat detalii intime, cum ar fi numele, care apare oricum la intrarea in bloc, adresa, pe care nu avea cum sa o ghiceasca – mai ales fiind la mine in casa -, studiile – care nu fusesera niciodata stiute, de-a lungul timpului, nici de profesori, nici de facultatea de stat absolvita, nici de colegi, nici de angajatori si nici de site-urile de recrutare si – ah! – CNP-ul. Nu stiu ce a fost in mintea mea sa ofer administratiei publice care m-a trecut in evidenta populatiei, prin alocarea unui CNP, informatii sensibile despre  fix acelasi CNP.

Unde bat? Ca intotdeauna, rarissimele exceptii negative au parte de cea mai mare acoperire. Da, sunt cazuri nefericite, dar filtrele judecatii ar trebui sa le trateze fix drept ceea ce sunt. Exceptii. Eu unul am tot respectul pentru doamna care a fost foarte atenta, politicoasa si rapida in ceea ce a facut. Ba chiar mi se pare ca purta cu o oarecare teama stigmatul de recenzor, scuzandu-se si disculpandu-se mai mult decat este cazul, pentru faptul ca munceste. A, si mai am ceva de admirat. Rabdarea si taria de a mai zambi, dupa ce a recenzat o anumita familie de sase persoane din blocul meu.





O mica diferenta

2 10 2011

Doi soferi, aceeasi zi.

1. Excuse me, Sir, do you mind if I take my jacket off? – Londra, una din cele mai calde zile de septembrie din 1885 incoace.

2. Nu te deranjeaza tigara, nu? – Bucuresti, o zi obisnuita.





A trage apa

6 08 2009

Expresia mi se pare un exemplu foarte bun al culturii noastre. Suntem imitativi, nu inovam si incercam sa intelegem ce fac altii, transpunand ideile in cele cinci cuvinte pe care le stapanim.

Banalul “trage apa”. In engleza: flush. In italiana: sciacquare. Un singur cuvant, dedicat actiunii.

In romana, intreaga idee suna un pic retardat. E un pic similar cu intalnirile colonizatorilor cu indienii din lumea noua. Le arati un ciob de oglinda si au multiple orgasme intelectuale. Iar tot ce este nou este raportat de pieile rosii in cele mai ciudate alaturari de cuvinte.

Parca vad primul roman care a tras apa, undeva pe afara, primind explicatii:

– Uite o sfoara. Trage de ea. Ce se intampla? Curge apa!

– Da da da!!! (rade balind) Trage-apa!!!

Astia suntem.