Filme pentru neprosti nu se mai fac?

11 01 2013

Am sa scriu doar despre filmele de final de 2012 / inceput de 2013 care sunt cat de cat mai rasarite, in oceanul de rahat previzibil categoria D ce se varsa de la Hollywood spre insipidul cinematografic batran continent.

Cloud Atlas este, din prima, cel mai neprost film vazut in ultima perioada. La nivelul la care anul 2012 mi-a tumefiat si atrofiat standardele, pot sa spun chiar ca mi-a placut. Dubiosul si fostul dubios, actualmente dubioasa Wachowski au facut o treaba buna, dar se vede ca si-au pus frana. Au creat atatea povesti cu atatea planuri si atatea coordonate temporale, incat s-au simtit obligati sa le faca banal de simple, ca sa nu piarda de tot audienta obeza la trup si prea zvelta la creier de peste ocean. Oricum. Au incercat. Au avut zvac. Chiar daca am vazut multe pasaje din Apocalypto si Equilibrium acolo.

Seven Psychopaths a inceput fulminant, cu 15 minute atat de Tarantinesti incat imi frecam palmele de bucurie in cinematograf. Si apoi a bestelit-o atat de liniar si previzibil incat imi ieseau mie replicile inainte de a le vedea pe ecran. Unde nu-i script, vai de actori. Ii consumi degeaba, oricat capital de simpatie ar avea.

The Words e un pic mai nou. Nu stiu daca l-ati vazut. Joaca Colombiana si Scufita Rosie in el, alaturi de tipul bine din Hangover. Este o foarte interesanta idee de poveste in poveste in poveste (sa zic mai bine poveste in rama in rama?), cu trei planuri desenate de doi scriitori. Tot filmul m-am gandit cum ar fi sunat povestit cu vocea lui Morgan Freeman. O creatie care te trece prin trei momente, insa din nou, pentru a proteja neuronul spectatorilor, devine o atat de siropoasa si liniara poveste de dragoste si alegeri in viata incat pana la sfarsit ai capul spart, de la cat de rigizi sunt peretii. Banal, banal, banal.

Django Unchained este, pana acum, victima asteptarilor pe care mi le-am creat. Cumva, umbra filmelor magistrale produse de Tarantino ma obliga sa ma asez in fata ecranului si sa ma astept la nimic mai putin decat distractie atat de bolnava incat frizeaza genialul. Am sa fiu moderat in descriere. Am vazut doar 75 de minute aseara, timp in care nu am simtit ca am castigat ceva mai mult decat un pic de etate. Sa speram ca restul de 90 si ceva vor fi fulminante si ma vor face sa imi printez postarea asta si sa o mananc. Ca altfel nici macar recordul de nigger/minut intr-un film nu a fost batut.

The Hobbit nu se incadreaza in categoria asta de filme rasarite, dar merita un pic de besteleala, fix pentru tam tam-ul facut in juru-i. Mi se pare din start un rahat atat de tern incat nu sunt dispus sa imi prostituez timpul liber pentru o asemenea mizerie. Fie ea si redata la de doua ori mai multe cadre pe secunda.

Astept cu interes…. a, stai. Nu prea am ce. Am vazut atatea trailere, insa chiar nu mi-a ramas ceva anume in minte pentru 2013. O fi ceva in neregula cu mine? Bine macar ca de data asta compensam cu serialele. Care cam bat la fund multe productii pentru cinema.

P.S. Nici sa nu va aud cu Viata lui Pipi.





WTF Is Pitza?

30 06 2012

image

Just Student Pub failing





Smuff.ro sunt niste simpatici

18 01 2012

In general sunt al dracu’ de carcotas si comentez la toate nimicurile, dar uneori chiar incerc sa fiu model, docil, cuminte si fara pretentii. In saptamana dinaintea Craciunului zburdam linistit din blog in blog si am (re)ajuns aici. Mai vazusem filmuletul, dar hei, una e sa vezi un clip cu niste manusi vag deosebite in noiembrie, cand nu prea iti pasa, si o cu totul alta mancare de peste este sa il vezi in magnifica saptamana de pierdere a mintilor in miliardele de cumparaturi pentru Craciun si sa salivezi instant la acele manusi absolut extraordinare, peste care nici nu iti dai seama cum ai putut sa treci fara sa le cumperi, la prima vedere. Ma mai urmariti? Ca am impresia ca am facut o fraza un pic cam lunga.

Asa. Sentimentul a fost ca trebuie sa le am. ACUM. In cateva minute eram pe Smuff.ro – pana si numele mi s-a parut simpatic – si comanda era plasata. O pereche de manusi negre, pentru touchscreen. Pam-pam! E 21 decembrie si am toate sansele sa le am in maxim doua zile, pana plec din oras. In alte cateva minute ma suna o doamna, cu o frumoasa voce si un simpatic accent ardelenesc. Stabilim tot, confirmam ca vreau manusi negre si ca le au pe stoc si ramane sa ne vedem in doua zile – eu cu manusile, curierul cu banii. Pfoai, ce faini is ardelenii astia! O mers ca unsa!

A doua zi, intr-un glorios 22 decembrie, pe la un doua dupa masa, ardelenii ma iau prin invaluire cu un telefon. Stiti, avem o mica problema. Nu avem manusi negre pentru touchscreen pe stoc. Avem gri, insa. Nu doriti gri? Daca vreti gri, schimbam imediat comanda si le aveti fara probleme pana in Craciun. Sa le aveti si dumneavoastra de sarbatori, poate vreti sa le faceti cadou.  Mmmmmnu, lasati, nu este nicio problema, astept sa aduceti negre, nu prea ma impac cu astea gri, le-am vazut si sincer nu-mi plac. Raman politicos si increzator, chiar si cand imi spune ca e posibil sa dureze ceva mai mult, pana le aduc. E Craciun, sunt si ei aglomerati, e normal. Doar oameni suntem.

Trece inca o zi si prechina mea ardeleanca ma suna iara. Voce spasita. Noi le-am comandat din State, dar stiti, e o problema. Le-am comandat prin TNT si TNT e in greva si nu mai livreaza nimic, nici in State nici afara, ne pare foarte rau, chiar nu mai putem sa le aducem pana in Craciun. E, asta e pur ghinion. Uite, gasesti un magazin online mic, cu oameni seriosi, care vor sa isi faca treaba, dar cateodata nu li se leaga pur si simplu lucrurile. Asta e, comert global, depinzi de furnizori, de curier, nu ai ce sa-i faci. Ramane sa mi le livreze intre Craciun si Revelion. Ne luam la revedere, ne uram sarbatori fericite si inchid. Ce mai conteaza pana la urma ca mi le livreaza dupa Craciun? Oricum, nu ninge, nu e atat de frig si nu o sa mor eu fara niste manusi pentru touchscreen. E 23 decembrie, cu totii avem treburi pe cap, nu sta nimeni in detalii d-astea.

Se taie filmul. Fast-forward.

18 ianuarie. Eu tocmai ce mi-am amintit, as in right now, ca acum vreo patru saptamani mi-am comandat niste manusi negre, pentru touchscreen, de pe Smuff.ro. Ma caut in mail-uri, poate am ratat ceva. Nimic. Ma gandesc cand am fost si cand n-am fost acasa, poate m-o fi ratat curierul. Da n-are cum, ca le-am dat si numar de telefon, si adresa de la munca si adresa de acasa. Ce dracu? Stau putin pe ganduri si ma pocneste revelatia… ASTIA AU UITAT DE MINE!

Bai, pe bune, asta s-a intamplat. Cum o fi, oamenii mei, sa UITI sa VINZI un produs? Serios ca daca n-as fi un client  model, docil, cuminte si fara pretentii, m-as enerva. Parol.





BRD, BCR si Bancpost va ureaza sarbatori fericite!

24 12 2011

This slideshow requires JavaScript.





Pe bune?

9 11 2011

 

Pe bune? Banner cu Ghenea? In engleza? Pe ProSport? Si treaba asta… functioneaza? Adica pe ProSport stau tinerii cu venituri peste medie si inclinatie spre business, care stiu sa faca un plan de afaceri suficient de bun cat sa convinga un potential investitor sa le aloce fondurile necesare dezvoltarii? I am Jack’s complete lack of surprise.





Doua scurte, de seara

26 10 2010
  • Nu intelegeam de ce azi, la 9 seara, eram in masina si stateam bara la bara de la Piata Constitutiei tocmai pana la fantanile de la Unirea. Stiam ca abia maine va fi Bucurestiul paralizat de greve. Cand am ajuns mai aproape de rondul de la Unirea am realizat de ce. Daca maine ies sindicalistii in oras, astazi au iesit dobitoacele proaste. La pupat de moaste. Desi puteam sa imi dau seama de asta si dupa Mercedes-urile S parcate aiurea sau lasate pe avarii, cu numere B-XX-BOR. La astia nu mai vine nimeni cu rampa sa ii ridice la cer.
  • In cutia postala – snail mail, pentru cei care nu au mai stins calculatoarele in ultimii ani – am gasit, printre alte pliante, un plic. In general arunc pliantele pe loc si iau plicurile acasa. Ca de obicei imi scriu prietenii de la utilitati, care imi cer bani. Si nu se cade sa ii las sa astepte. Deschid plicul si dau de un mare fail de targetare de la Provident. Sau mai stii, poate chiar sunt o vecina gospodina. In negare.





Niste fail

9 07 2010
  • Cel mai prost bancomat din Bucuresti este un BRD, la parterul sediului Petrom de pe Dorobanti. Daca nu e stricat, n-are numerar. Saptamana asta, luni, marti si vineri (astazi adica) nu avea numerar. Miercuri a fost defect. Joi nu am incercat. Saptamana trecuta, marti si miercuri nu avea numerar, iar luni a fost defect. Faceti si voi ceva cu el, scoateti-l macar din priza, ca arde curent degeaba. Revenind la primele cuvinte, e clar ca nu bancomatul e prost, dar nu e frumos sa trezesti functionarii din siesta si sa le spui asa ceva in fata. Intre timp, la 20 de metri distanta, este un bancomat UniCredit care merge mereu. Si la cat de des ajung la el din cauza de prostie BRD, cred ca incet-incet ar trebui sa imi strang pachetul si sa ma mut cu tot cu cont la italieni.
  • Dupa primul blog offline, scos de oamenii de la DailyCotcodac, a aparut si primul blog offline scos de maimutele de la FruFru. Accentul, evident, pe cuvantul dupa. Calarind valul de popularitate al celor de la cotcodac, maimutele bio au tras rapid o serie de pliante negre, branduite mare “Primul blog offline”, care se deschide pe doua lungimi de foaie A4.  Pare rau, nu am poze. Am decat pliantul, cum ar spune generatia FruFru. Acum, ca s-a deschis sezonul, asteptam in continuare si alte prime bloguri offline. Succesuri!