Filme pentru neprosti nu se mai fac?

11 01 2013

Am sa scriu doar despre filmele de final de 2012 / inceput de 2013 care sunt cat de cat mai rasarite, in oceanul de rahat previzibil categoria D ce se varsa de la Hollywood spre insipidul cinematografic batran continent.

Cloud Atlas este, din prima, cel mai neprost film vazut in ultima perioada. La nivelul la care anul 2012 mi-a tumefiat si atrofiat standardele, pot sa spun chiar ca mi-a placut. Dubiosul si fostul dubios, actualmente dubioasa Wachowski au facut o treaba buna, dar se vede ca si-au pus frana. Au creat atatea povesti cu atatea planuri si atatea coordonate temporale, incat s-au simtit obligati sa le faca banal de simple, ca sa nu piarda de tot audienta obeza la trup si prea zvelta la creier de peste ocean. Oricum. Au incercat. Au avut zvac. Chiar daca am vazut multe pasaje din Apocalypto si Equilibrium acolo.

Seven Psychopaths a inceput fulminant, cu 15 minute atat de Tarantinesti incat imi frecam palmele de bucurie in cinematograf. Si apoi a bestelit-o atat de liniar si previzibil incat imi ieseau mie replicile inainte de a le vedea pe ecran. Unde nu-i script, vai de actori. Ii consumi degeaba, oricat capital de simpatie ar avea.

The Words e un pic mai nou. Nu stiu daca l-ati vazut. Joaca Colombiana si Scufita Rosie in el, alaturi de tipul bine din Hangover. Este o foarte interesanta idee de poveste in poveste in poveste (sa zic mai bine poveste in rama in rama?), cu trei planuri desenate de doi scriitori. Tot filmul m-am gandit cum ar fi sunat povestit cu vocea lui Morgan Freeman. O creatie care te trece prin trei momente, insa din nou, pentru a proteja neuronul spectatorilor, devine o atat de siropoasa si liniara poveste de dragoste si alegeri in viata incat pana la sfarsit ai capul spart, de la cat de rigizi sunt peretii. Banal, banal, banal.

Django Unchained este, pana acum, victima asteptarilor pe care mi le-am creat. Cumva, umbra filmelor magistrale produse de Tarantino ma obliga sa ma asez in fata ecranului si sa ma astept la nimic mai putin decat distractie atat de bolnava incat frizeaza genialul. Am sa fiu moderat in descriere. Am vazut doar 75 de minute aseara, timp in care nu am simtit ca am castigat ceva mai mult decat un pic de etate. Sa speram ca restul de 90 si ceva vor fi fulminante si ma vor face sa imi printez postarea asta si sa o mananc. Ca altfel nici macar recordul de nigger/minut intr-un film nu a fost batut.

The Hobbit nu se incadreaza in categoria asta de filme rasarite, dar merita un pic de besteleala, fix pentru tam tam-ul facut in juru-i. Mi se pare din start un rahat atat de tern incat nu sunt dispus sa imi prostituez timpul liber pentru o asemenea mizerie. Fie ea si redata la de doua ori mai multe cadre pe secunda.

Astept cu interes…. a, stai. Nu prea am ce. Am vazut atatea trailere, insa chiar nu mi-a ramas ceva anume in minte pentru 2013. O fi ceva in neregula cu mine? Bine macar ca de data asta compensam cu serialele. Care cam bat la fund multe productii pentru cinema.

P.S. Nici sa nu va aud cu Viata lui Pipi.

Advertisements




Monumentul mediocritatii

12 06 2010

Daca monumentul mediocritatii ar trebui sa poarte o fata, ar trebui sa poarte chipul unei persoane plate, sterse, neinteresante, fara sare, fara piper si fara sex-appeal.

Daca ar exista, monumentul mediocritatii ar fi Sandra Bullock. Femeia asexuata (daca imi permiteti sa spun asta) si probabil cea mai plictisitoare actrita din istoria cinematografiei. Sandra Bullock este probabil femeia din cauza careia umanitatea ar pieri, daca ar ramane doar ea si un singur barbat pe planeta. Pentru ca probabil ca barbatului i s-ar parea mai putin plictisitor sa isi petreaca tot restul vieti uitandu-se la The Aviator decat sa o atinga pe Sandra Bullock.





Depeche Muse

13 10 2009

Nu este un typo, este Undisclosed Desires, de pe The Resistance, ultimul album Muse. Album in care auzi mult Queen, o clona de Depeche exact ca aici si ceva Muse mai vechi, reconditionat, cu pasaje din melodii cunoscute puse cap la cap, poate-poate nu se prinde lumea. Pe scurt, nimic nou si totul sub ce ma asteptam de la ei. Daca vreti Muse, mai bine ramaneti la Bliss.





Ba, tu mai ai blog?

8 04 2009

Da, ba, mai am, dar nu mai am chef sa scriu. Si e mai bine asa, ca stiu macar un imigrant fericit ca nu comentez despre cat de bine seamana hellow.ro cu heyo.ro. Si nici despre cat de rece ma lasa revolutia din Moldova. Nu am sa spun nici ca la razboi nu e ca la paintball si am sa ii las linistiti pe unii sa se mire de ce mor soldatii in misiuni militare in camp de lupta. Unde au ajuns voluntar. Si nu va fi niciun cuvant despre niste motociclisti idioti, care nu stiu sa mearga decat pe liniile de demarcatie dintre benzi. Oameni care probabil, pe o sosea nemarcata, sunt complet debusolati, ca un tramvai fara sine.





Go Tweet Yourself

22 03 2009

In rarele episoade cand intru pe Twitter, urmaresc mai mult sau mai putin la intamplare cativa norocosi care s-au intamplat sa imi fie sub pointer cand am dat click pe follow. Si sunt daramat de banalitatile pe care le debiteaza unii. Gen, o persoana: “in incercarea de a intra la concert la tiesto”. So fucking what? Asa ca mi-am propus sa revolutionez Twitter-ul. Credeti ca ati vazut boring? Credeti ca stiti ce-i aia irelevant? Vin sa va revolutionez sistemul de valori prin cele mai anoste postari posibile. Fac reality-show pe twitter. Daca ragai, veti sti ce am mancat. Daca ma scarpin, veti sti in ce ureche. Iar daca intram la sex, o sa desenez o bulina cu un 18. Sa-i dam drumul la plictiseala.





Mood Killer

18 03 2009

Aici trebuia sa fie un post numit Mood Setter, cu un clip al unei melodii bune. Cum pentru Haipa e mult prea dificil sa faca un rahat de optiune de embed utilizabila, nu este nimic. Dupa ce au facut imposibil un embed din absolut orice alta sursa decat YouTube, acum imi trebuie si doua doctorate in HTML doar ca sa fac rahatul lor de plugin sa functioneze. Si nu am succes nici cu asta. Ca asa sunt ei, mai inteligenti. Dupa trei mailuri in care le-am zis ce vreau de la viata lor, in continuare ii doare la basca. Da bine ca aveti timp sa ma comentati pe Twitter, ca doar de asta sunteti aici, nu ca sa GAZDUITI. Ne vedem pe WordPress. Acum fac un export si urmeaza sa aleg o tema. Am tot stat la astia pentru ca suna bine numele, dar intre trei zile din sapte server down si una din zece optiuni de platforma WordPress utilizabile, mai bine hai sictir.