Noua parcare de la Piata Universitatii: suma tuturor defectelor

2 12 2012

Aseara am fost prin Centrul Vechi si am zis si eu sa folosesc optiunea civilizata si moderna de parcare, ca un cetatean european al anului 2012, dupa cum chiar Oprescu se exprimase la taierea panglicii, si sa imi las masina ‘sub statui’. Era, in teorie, optiunea perfecta. Buna ca amplasament, sigura si deloc costisitoare.

Rahat. Hai sa va povestesc, pas cu pas, cum este de fapt ‘experienta de utilizare’.

  • Primul lucru pe care il observi este softul prost (poate gresesc, dar fiind contract cu Primaria, probabil ca la licitatie au participat UTI, UTI si UTI). La intrare, la bariera, o camera iti ‘citeste’ numarul de inmatriculare, ce va fi imprimat pe bonul de parcare. Ori este un ‘feature’ special pentru mine, ori soft-ul nu stie sa citeasca numerele de inmatriculare care au trei cifre. Pentru ca mie mi-a printat B 40 AER. Iar numarul meu nu este B 40 AER. Aseara nu m-a costat nimic parcarea, dar ar fi interesant un blocaj de genul asta la iesire, cu un client nedumerit care trebuie sa explice cuiva diferenta dintre numarul de inmatriculare si ce apare de fapt pe bon.
  • Locurile de parcare nu doar ca sunt stramte. Spatiile de manevra nu doar ca sunt mici. Dar toata parcarea arata ca un urias joc LEGO. Mai exact, totul miniaturizat. Grupulete de cate trei locusoare de parcare pe care incap cate doua masinute. Sau trei, daca soferii nu au pretentia absurda sa deschida usa, si raman in masini.
  • Caile de acces intre niveluri sunt extrem de stramte si de prost desenate. In buza fiecarui nivel, la coborarea in subteran, aseara erau aruncate, fix in curba, stingatoare de incendiu si butelii de gaz (excelenta alegerea, in caz de impact) de care erau legate panglici, sa nu treci cu masina peste ‘marcajele proaspete’. Astept cu interes primele urme de oglinzi si bare, pe peretii circulari.
  • La urcarea dintre nivele, veti vedea ca nu aveti cum sa iesiti decat daca muscati cu rotile coltul ultimului loc de parcare desenat. Fiti multumiti ca acolo nu este parcata nicio masina. De ce? Simplu. Daca pe zona aceea hasurata ar mai fi si o masina / motocicleta / ATV, ar trebui fie sa nu mai iesiti vreodata din  nivelul respectiv, fie sa va incolaciti un pic tablaria.
  • Am urmarit un Hyundai SantaFe, iesind din parcarea de la -3. Era parcat cu fata si a facut sase manevre doar cat am fost eu de fata, pentru a iesi. Si a reusit sa iasa doar pentru ca, pe randul paralel, nu era parcata nicio masina si a mai avut de unde sa ‘muste’ un pic de spatiu de manevra.
  • Eu am o masina cu latimea de 1.828 cm. Am tras, intentionat, cat se poate de aproape de stalpul din stanga, parcat cu fata, si am lasat loc doar cat sa deschid usa si sa ma strecor pe cant, ca sa vad cat spatiu ocup. Rotile mele din dreapta muscau deja din celalalt loc.
  • Accesul pietonal inspre si dinspre parcare, pe rampa dinspre rond, se face cu randul. Daca un grup coboara, astepti sa ajunga la capat si apoi urci. Si viceversa. Pentru ca nu incap doua persoane, una langa alta, pe trepte, fara sa isi frece burtile, fundurile sau hainele de pereti.
  • Accesul cu liftul, din fata barului Jos Palaria, este si mai interesant. Lifturile nu circula decat cate un singur etaj, si nu ajung pana la nivelul cel mai de jos al parcarii. Pentru ca nu ai decat buton de -1, iei liftul pana la -1. Cobori din lift si iei ascensorul de alaturi, care nu merge decat pana la -2. Ai zice ca faci la fel si pentru -3. Nu, pentru ca pana la -3 nu mai exista lift. O iei pe scari.
  • Ai ajuns la masina ta parcata la -2 sau -3 si vrei sa platesti inainte de a pleca? O iei frumos pe scari, inapoi pana la -1. Doar acolo exista singurul aparat de taxare. Nu, nu ai cate unul pe fiecare nivel.
  • Masina mea are o lungime de 4.410 cm, un ampatament de 2.525 cm si garda la sol de 10,5 cm. La urcarea rampei de iesire dinspre rondul de la Universitate, am lovit varful pantei cu scutul. Nu recomand experienta asta pentru cei cu masini mai lungi sau joase.
  • Fix in capatul iesirii, la mai putin de o lungime de masina, cum ai scos nasul din subteran se face o curba la stanga. Eu unul stiam de ea, ca vazusem de afara cum este, dar nu exista nicio atentionare, in afara stalpisorilor din piatra gri, pusi sa obstructioneze accesul direct in fata. Dar e OK, pentru ca stim ca pietrele gri sunt reflectorizante si se vad de la distanta, mai ales noaptea.
  • Faceti-va cruce cu limba-n cerul gurii daca, pe aceeasi iesire, nimeriti coloana si ramaneti ultima masina, fix in curba. Este eminamente o chestiune de sansa daca se propteste sau nu in fundul vostru urmatoarea masina care urca rampa cu elan maxim si vizibilitate zero.

Va las cu doua idei principale, dupa toata placinta asta. Folositi cu incredere vechea parcare cu plata, dintre Intercontinental si TNB. Nu am cuvinte sa spun cat de buna este, in comparatie cu cea de la statui. Si, pe cat posibil, impliniti-va o fantezie. Luati-i masina lui Oprescu, luati-l pe Oprescu in dreapta, si parcati o data pe fiecare loc de parcare marcat, in noul spatiu de sub statui. Puneti-i si o camera pe bord, spre el, sa ii vedeti mimica, de fiecare data cand ii cade o oglinda sau i se rascheteaza cateo bara de vreun stalp.

Advertisements




Nu scrie despre ce nu iubesti. Cazul Dacia Lodgy

6 06 2012

Doua chestii vreau sa spun cu titlul asta. Nu scrie despre ce nu iubesti, pentru ca nu o sa iasa frumos, si ne-am cam saturat de texte scrise aiurea. Apoi, nu scrie despre ce nu iubesti, pentru ca doar cand iubesti ceva stii foarte bine despre ce e vorba si ai toate informatiile care iti trebuie, cat sa iasa ceva corect si bine documentat.

Hai sa vorbim un pic de produse. Cred ca pot sa vorbesc despre, citesc despre sau privesc imagini cu masini, ceasuri si butoni, fara a mai tine cont de notiunea timpului. Suna pueril, superficial, cum vreti voi, dar astea sunt slabiciunile mele, pe o tema pur comerciala.

Am ajuns deja la al treilea paragraf, pana cand intru efectiv in subiectul de astazi. Impardonabil pentru normele jurnalismului, dar hei, nu am mai scris de mult si ma mananca degetele. Astazi s-a lansat Dacia Lodgy. Am citit peste zece articole despre asta si, din ce vad la o monitorizare sumara, online-ul a produs pana acum peste 50 de articole. Vreau sa critic – constructiv, sper eu – tonul unei bune parti a articolelor.

Mai exact, am o problema cu exagerarea. Sa notam de la inceput. Nu doar ca nu sunt un fan al marcii Dacia, dar am si o parere – preconceputa, nejustificata, subiectiva – proasta despre soferii de Dacie. Asa sunt eu, uit anii in care am condus o Nova.

O cronica cinstita a Daciei Lodgy ar spune ca astazi s-a lansat un monovolum – atentie, domnilor redactori si editori, nu primul monovolum romanesc, caci asta a facut domnul Persu in 1924 – pe segmentul entry-level, pentru oamenii fara pretentii, dispusi sa primeasca un raport onest pret-calitate. In cazul de fata, bani putini, calitate pe masura. Este o masina spatioasa, daca ne uitam la numarul de sapte scaune, insa nu stim si care este locul real pentru fiecare pasager in parte. Nici nu stiu daca vreunul dintre cei care au scris despre masina a luat loc pe fiecare scaun, si-a pus centura, a incercat sa nu dea cu genunchii de spatarul din fata si a gasit toate butoanele si manerele la indemana. Are o motorizare care iti permite deplasarea rectilinie uniform-variata – glumesc – intre punctele A si B, fara veleitati sportive sau orice alte pretentii.

Are portbagaj. In portbagaj incape nu doar un porc, ci mai multi porci. Asta este o chestie extrem de importanta pentru publicul-tinta. Sa ne calibram asteptarile. Daca 10% dintre modelele Lodgy vor fi vadute catre acea familie tanara, care isi transporta doi copii, multe mingii, doua biciclete si trei colaci gonflabili, cum ni se va servi probabil reclama, 90% dintre romani vor cara lemne, caramizi, chiuvete, copaci, lazi cu bere si, sa nu uitam, porci. Multi porci.

Onest ar fi sa spunem, mai mult decat orice am scris mai sus, ca este o masina urata. Ca nu respecta proportiile estetice. Ca este un mutant intre liniile curente de modele Dacia si Renault. Dar nu este ceva grav, pentru ca, sa nu uitam, in afara de cei care au prezentat astazi masina ca pe un adevarat vehicul glam, nimeni nu are pretentia reala ca acest automobil sa fie frumos.

Bordul – din ce vad in poze – este in continuare sub nivelul fostei mele masini, din 2002. Ce-i drept, masina anului 2002. Dar compar mere cu pere, clase diferite si segmente diferite. Asta din punct de vedere al optiunilor incluse si al functionalitatii. Am mari dubii ca materialele ar fi la aceeasi inaltime, pentru ca nu vad aici nimic mai mult decat un bord de Logan, cu un loc amenajat pentru display.

Vad ca motorizarile au 90, 110 si 115 CP. Nu vad nicaieri in articole – poate nu m-am uitat eu suficient de atent – care este masa vehiculului. Pentru ca 90 CP pot fi suficienti la clasa mica si 900 Kg si in acelasi timp total irelevanti pentru 1,4 tone.  Nu vad nici cuplul motor la care obtinem puterea optima.

Cum se simte schimbatorul? Este asezat OK pentru bratul soferului? Cum sunt pedalele, spatiate, tari, moi? Oglinzile si suprafata vitrata ofera suficienta vizibilitate? Scaunele sunt tari, au suficient sprijin latera? Avem un raspuns pentru intrebarile astea, care se poate obtine in doua minute de stat in masina, sau am scris dupa comunicat?

Urca in mai multe masini. Citeste despre mai multe masini. Uita-te la mai multe masini. Pipaie. Simte. Partea tactila este extrem de importanta pe termen lung. Fa-ti o impresie. Invata ce iti place si ce nu. Retine marcile, clasele si preturile masinilor care nu iti plac, ti se par mediocre, iti plac si, cel mai important, pe care le iubesti. Nu te apuca pur si simplu sa scrii despre o masina din nimic, pentru ca nu ai niciun reper setat.

Si mai e ceva. Condu intai masina, si abia apoi scrie despre ea. Stiu, in domeniul auto exista articolul de prezentare, exista road testul si exista testul de anduranta. Ghiciti ce conteaza cel mai mult.





Posesorul automobilului cu numarul B 102 AFD

4 12 2011

Este rugat de urgenta sa isi lase datele personale pe acest blog. Vine Craciunul si vreau sa fac si eu o fapta buna. Platesc de la mine patru ore de scoala, in care sa invete parcarea. De orice tip ar fi ea. Arunc gratis, in pachet, si Codul Bunelor Maniere. Ca poate nu este doar problema ca nu stie sa parcheze, dar poate lipsesc si niste pagini din primii sapte ani. Asadar repet, cauta-ma, vreau sa te ajut. Acum, pana nu te prinde cineva si iti lasa un mesaj privat, cu cheia pe capota.





Peugeot lanseaza noul 309 bis

14 11 2011

Peugeot, producator francez de automobile membru al grupului PSA, a anuntat astazi lansarea noului model 309 bis, un concept revolutionar, menit sa revitalizeze vanzarile pe segmentul compactelor si sa improspateze portofoliul de masini adresate soferilor fara pretentii, gust sau personalitate.

“Noul model revolutioneaza printr-un total de nu mai putin de 1.205 elemente complet noi fata de actualul Peugeot 308. Aproximativ 900 de elemente noi sunt usor de observat in interiorul rezervorului. Mai mult, lamelele stergatoarelor, joja de ulei si suruburile rotilor sunt complet redesenate. De asemenea, tin sa felicit echipa de design pentru conceptul revolutionar al mochetelor din spate”, a declarat Yves Croissant, reprezentant al departamentului de creatie si design in cadrul Peugeot, loctiitor al lui Gilles Vidal, designer-sef al grupului.

Potrivit surselor din piata, Vidal nu a mai trecut pe la birou inca de la lansarea modelului 206. Oficialii companiei se declara insa multumiti de munca lui Croissant, care continua sa isi dovedeasca si in domeniul auto vasta experienta anterioara, capatata in designul baghetelor si ruladelor.

Actualul model va fi disponibil pentru clienti pana la mijlocul anului 2012, cand se estimeaza ca va fi lansat noul 309 tris, model complet nou, cu oglinzi si trapa cu 0,7% mai mari decat ale modelului 309 bis. In plus, cumparatorii modelului 309 tris isi vor putea alege culoarea capacelor de la ventil.

“Principalul lucru care ne motiveaza in momentul de fata este gasirea unui nume pentru viitoarele modele, care vor continua sa revolutioneze industria auto. Daca lui 309 bis ii urmeaza 309 tris si, evident, 309 quadris, pentru 2014 pregatim un model care va avea doua dintre comenzile de pe volan complet schimbate. Aici va trebui sa marcam momentul important prin, cel mai probabil, intoarcerea la numele 301, cu particula – deja istorica – bis”, a adaugat Croissant.

Peugeot continua si in prezent sa vanda modelul 206, lansat in 1998, sub alte 34 de nume si 49 de diferente de design, marime si functionalitati. Printre modelele de Peugeot 206 disponibile si in prezent, insa cu alta denumire si ocazional stopuri noi, se numara si Peugeot 206 CC, 207, 207 CC, 208, 208 CC, 209, 209 CC, 307, 307 CC, 308, 308 CC, 309, 309 CC si 309 bis.





Al doilea deces al zilei: Salonul Auto Bucuresti

6 10 2011

Tot mi-am facut mana mai jos cu un necrolog. De ce sa nu mai scriu unul, fie el si pentru un eveniment care la un moment dat chiar a insemnat ceva?

La a doua editie a Salonului Auto Bucuresti (SAB) – cativa ani inainte de a primi un I de la international dar, ironic, cu fix aceeasi denumire data de retrogradarea la statut de adunare locala de anul acesta – tin minte ca eram un copil in al noualea cer, pierdut, cu cel mai bun prieten al vremii, intr-un paradis al masinilor pe care le recunosteam din surprizele Turbo. Daca nu ma insel, expozitia se tinea la Romexpo, inainte de mutarea (cu pauze) la Baneasa. 

Stiu si acum un Daewoo Racer rosu, hatchback, practic nimic altceva decat un Opel Kadett ceva mai coafat, si cum urma sa il recunosc ani mai tarziu pe strazile patriei, cu numele de Cielo. Imi amintesc din acea vreme cum zambeam la primul Renault Twingo si mai tin minte ca biletul de intrare a costat enorm de mult, pentru perceptia mea de la vremea respectiva.

Cu una sau doua exceptii, am vazut de atunci toate saloanele auto, care an de an reuseau totusi sa aduca ceva mai mult decat se vedea in parcarea de la intrare, indiferent de amplasament. Stiu si cand Tiriac a decis ca nu mai merita sa participe, tragand primele semne de intrebare asupra evenimentului.

Am auzit azi, din click in click, noroc cu niste semi-related Facebook Ads, ca editia de anul asta a SAB a inceput inca de ieri. De alaltaieri, chiar, daca tinem cont de traditia de a tine o zi a presei si a invitatilor speciali, inainte de deschiderea catre publicul larg. Acum nu stiu ce sa zic, ori am iesit eu in target, dupa ani de absenta completa a salonului din viata Capitalei, ori pur si simplu avem o editie low-cost, de austeritate, facuta ca sa bifam inca un an de existenta. 

Din ce vad aici, e cam trist. Masini de serie, deja puse in vanzare la dealerii din tara, si un bilet de acces de 20 de lei, ce include mancare sau bautura de 5 lei. Zambesc amar. 

 





Cum mai fura Politia Rutiera

20 09 2011

Sa zicem ca am luat o amenda pentru viteza vineri seara, pe 16.09.2011. Nu comentez nimic, ma uit pe procesul verbal, imi verific numele, numarul, viteza, totul pare OK si semnez. Am 48 de ore sa platesc jumatate din amenda, altfel dau pretul intreg. Sambata si duminica nu intra in calcul, pentru ca nu sunt zile lucratoare. Luni nu reusesc sa ajung sa o platesc la timp, asa ca azi, la 9, sunt la CEC-ul de langa mine, gata sa o rezolv.

Surpriza. Stimatul domn politist a trecut 16.06.2011 la data, in loc de 16.09.2011. O mica scapare. Scapare care:

a) Ma pune in imposibilitatea de a face o plata valida pentru jumatate din suma la 48 de ore de la primirea amenzii – conform datei, erau trei luni plus 48 de ore

b) Ma pune in imposibilitatea de a contesta amenda – orice plangere se depune in decurs de 15 zile lucratoare de la data procesului verbal.

Cum se rezolva? Mers direct la sectia de la Udriste, la sefii lor, plimbat la trei birouri, cautat in baza de date A4 cu coperti cartonate, luat stampila pe procesul verbal si corectat data si mers inapoi la plata. Proces lung, consumator de timp si nervi, pe care si mizeaza organele cand fac manarii de genul asta, in ideea ca fraierul se descurajeaza si plateste.

Asadar, deschideti bine ochii, nu semnati ca prostii – cazul meu – fara sa cititi atent tot si nu aveti incredere in organele politienesti.

A, tovarasu Coricovac Valentin, salutari de la seful dumneavoastra, ca inteleg ca nu e singura eroare de ‘resetat luna’ din ziua de vineri.





O idee pentru un trafic mai lejer

4 08 2011

Nu imi trebuie decat putere legislativa, timp de o zi.

As pune limita de viteza in oras la 140 Km/h, 190 Km/h in afara localitatii si 240 Km/h pe autostrada. As dubla numarul echipajelor SMURD si apoi mi-as sfatui toti apropiatii sa stea in casa in primele doua saptamani de la promulgare. Cred, cumva, ca doua saptamani inseamna timp suficient pentru toti dobitocii cu prea mult orgoliu si prea putin creier sa ajunga in copaci, garduri sau santuri.

Dupa ce toti posesorii de porumbare Hyundai, Renault, KIA, Chevrolet sau Dacia – producatori traditionali de conserve, care de la un moment incoace au inceput sa creada ca ei chiar fac masini – isi vor fi ars motoarele, pocnit cilindrii si rupt curelele de transmisie, as reveni la normele curente de circulatie.