Taximetristii nu pun intrebari. Punct.

Cand ma duc la un taximetrist care sta cu masina pe un colt de strada, eu pun intrebarea. Liber? La care accept doua variante de raspuns. Da, sau nu. Sub nicio forma nu inghit sa imi raspunda cu ‘unde’ sau ‘incotro’, ca sa stabileasca el daca e liber sau nu, dupa cum ii convine. El imi presteaza mie un serviciu, pentru care primeste de obicei mai mult decat arata ceasul la finalul cursei. Daca am dialoguri ca in seara asta, cu ‘liber?’ – ‘incotro?’ – ‘liber, da sau nu?’ – ‘cum adica?’ e normal ca inchid usa si ma duc mai departe. Nu am timp de discutii. E ca si cum as vrea sa cumpar o paine si vanzatoarea m-ar intreba, ca sa hotarasca daca o merit, ‘pentru ce’.

O mica diferenta

Doi soferi, aceeasi zi.

1. Excuse me, Sir, do you mind if I take my jacket off? – Londra, una din cele mai calde zile de septembrie din 1885 incoace.

2. Nu te deranjeaza tigara, nu? – Bucuresti, o zi obisnuita.

Una scurta pentru taximetristi

Primul lucru pe care l-as face daca fie as avea puterea de a propune un act legislativ, fie de a impune o regula interna intr-o companie de taximetrie, ar fi sa nu permit soferului sa urce in masina, cat timp este la program, cu telefonul mobil. Vrei sa incepi programul? Bun, treci tu pe la garaj, lasi telefonul acolo, inchis si sub lacat daca vrei, si il iei inapoi cand termini. Ca un fel de sistem de pontaj, daca vreti. Vrei sa comunici? Ai minim o statie, e suficient.

Ce realizam prin asta? Pai soferii nu or sa mai conduca cu cotul drept, nu or sa mai schimbe vitezele cu  soldul si nu or sa mai faca pe contorsionistii la volan. Creste si durata de viata a masinii, ca nu mai e cazul sa mergi intr-a doua de la 5 pana la 60 de km/h sau cine stie la cat ajungi pana se termina convorbirea, nu mai omori ambreiajul si in principiu scad riscurile sa te sifonezi tandru cu alti colegi de trafic.

Eu urc in masina si nu mai fac gaura in podea cand pun din reflex frana, nu imi mai sucesc gatul sa ma asigur in locul tau, sunt mai linistit si eventual te si recomand unui prieten fie si pentru simplul fapt ca nu a fost nevoie sa asist la discutia cu sunca-si-zeama-de-varza-de-pus-la-pachet-ca-trec-io-in-cinci-minute-sa-le-iau.

Iar miile de minute si SMS-uri in retea raman la dispozitie pentru orice fel de combinatii vrei tu sa faci, doar ca de la tine acasa, de pe canapea, sau cand conduci in afara programului si nu risti decat sa te omori doar pe tine.

In alta ordine de idei, astept de cativa ani sa aiba vreo companie de taximetrie epifania ca pot adapta sistemul frequent flyer miles la flota lor auto si il pot folosi pentru fidelizarea clientilor.  Si uite ca s-au facut doua scurte pentru taximetristi.

O tamponare lejera, de duminica

There I was, minding my own business, uitandu-ma pe geam sa vad daca s-a topit orasul de tot sau mai avem sansa sa apucam ziua de maine, cand un vechi Mercedes alb, fara rotile din spate, care zace parcat la coltul blocului meu de vreo doi ani – nu ca nu as vrea sa il ridice totusi cineva – sare brusc in drum si loveste din plin un Cristaxi al carui sofer circula regulamentar, cu telefonul intr-o mana – la ureche, capul in torpedou si cealalta mana probabil in fund.

In traducere, pe o strada goala, pe care nu mai circula nicio alta masina, un sofer de Cristaxi a reusit performanta de a izbi o masina parcata. Nu in curba, nu in conditii de drum ud, nu in conditii slabe de vizibilitate. Ziua, in amiaza mare, in linie drepta. Iar a mea era parcata la doar trei locuri in stanga.

El este artistul:

Taximetristul cinstit

Ei na. Acum ati si pus botul repede. Normal ca nu exista asa ceva. Altceva vreau sa spun. Discutie auzita pe statie, intr-un Flamingo (compania de taxi, nu falimentarii IT):

Centralista: 2-0, 2-0, a sunat clientul pe care l-ati dus de la Baneasa pe Decebal. Si-a uitat o mapa cu acte in masina si vrea sa le recupereze…

Centralista: … 2-0…?

Taximetristul: Mda

Centralista: Va asteapta langa Fratelli, 2-0. Cu mapa cu acte pe care a uitat-o in masina

Taximetristul: Mda

Centralista: Sunteti liber, sa mergeti la locatie?

Taximetristul: Mda

Centralista: Se plateste cursa pana acolo, 2-0

Taximetristul: A, gata, bineinteles domnisoara, acum plec, ajung in 20 de minute, Sarutmana!

Am auzit dialogul asta de zeci de ori de cand ma invart cu taxiurile. Si nu fac asta de mai mult de doua-trei ori pe saptamana. Da nu am auzit, al dracu’, niciun taximetrist sa spuna “Buna ziua, domnisoara, si-a uitat un client portmoneul / actele / haina in masina, il puteti suna sa si le recupereze?”

Ghiorlanii nu s-ar misca un centimetru fara plata. Si sa te fereasca sfantu’ sa iti uiti ceva la ei in masina. Mai stiu un amic caruia i s-a cerut ‘vama’ de catre taximetrist pentru un bagaj uitat din aeroport, dupa ce a sunat si a spus numele si indicativul. 50 de euro. Nu spune nimeni ca nu ai o vina cand uiti ceva. Dar sa ceri spaga doar ca sa returnezi ce nu e al tau e jegos. Tipic, as spune.

Mentalitate de japcar, din seria hotului neprins care debiteaza ineptii de genul ‘cateii de la DNA’, in loc sa stea cuminte cu botul pe labe.

Fisa postului de taximetrist – update

Pe langa cerintele standard din fisa postului (taran, manelist, miop sau macar cu un inceput de Tourette), vreau sa punctez inca un aspect de care trebuie sa se tina cont cand se acorda licenta de taximetrist.

Trecem peste formalitati. Cand esti un animal de 2.10 m si 150 Kg, fie: a) nu te faci taximetrist, ca nu mai are loc nici macar o musca in spatele tau in Logan; b) iti iei si tu o sufragerie pe roti gen Escalade sau alte excentricisme, sa mai incapa macar doua persoane in masina.