Apa chioara cu lamaie

Imi cade azi in mana revista de advertoriale nemarcate si reportaje pseudointelectuale Time Out. Dau rapid paginile si imi sare in ochi un articol despre bauturi. Capitolul limonada:

“La capitolul bauturi de vara recomandam limonada din pepene si capsuni de la terasa Carturesti”

Citesc inca o data. Inghit un “Bai voi sunteti retardati?” si imi amintesc de cea mai chioara posirca pe care mi-am pus buzele, care face pana si apa plata sa para cea mai aromata licoare.

Am luat teapa cu limonada din pepene si capsuni prima oara acum cam o luna. Doua saptamani mai tarziu, o prietena, dintr-un elan necontrolat, si-a luat acelasi lucru, pana sa apuce cineva sa o previna. Tot o expresie de mare scarba la prima inghititura din paharul cu lichid rosu.

Bonus. Cineva care se ocupa de ceva chiar la Carturesti se uita la paharul meu cu limonada din pepene si capsuni (pepenada?) si imi spune ca am facut o mare greseala. Ca in afara de limonada clasica si de aripioarele de pui, tot meniul e o mare teapa. Sa o ascult, ca stie ce fac copiii aia in bucatarie.

Si revin la ideea inghitita mai sus. Bai dragi oameni de la Time Out, voi stati bine cu capul? Adica macar iesiti din redactie, sau primiti advertorialele textele direct de la sursa si nici nu mai e nevoie decat de un copy si un paste in print? Nu de alta, dar poate evoluati si voi in urmatorul deceniu de la nivelul de a inghiti orice galusca trendy-urbana la un inceput de sinapse neuronale.

Un pic de atentie la Primarie, va rog

Stirea pe care o aud este ca Primaria Capitalei se muta dins ediul de pe Regina Elisabeta undeva pe Splaiul Independentei, dupa Semanatoarea. In chirie. Ba nu, nu in chirie, ci in leasing financiar. Lucrarile de reabilitare si consolidare a actualului sediu vor dura 30 de luni, dar Sorin Oprescu a decis sa plateasca o chirie de 224.000 de euro pe luna timp de 15 ani (sursa), incat la finalul contractului cladirea sa intre si sa ramana in proprietatea Primariei Capitalei. Chiar daca nevoia reala nu va exista, functionarii urmand a se muta inapoi in actualul sediu imediat dupa finalizarea lucrarilor, fara a mai ramane pentru ultimii 12 ani de contract in cladirea de la Semanatoarea.

Sa trecem la cifre, ca sa vedem cel mai simplu despre ce vorbim.

• 224.000 euro x 30 de luni = 6.720.000 euro cheltuiti pe sediul temporar ca rate pe durata reparatiilor la actualul sediu
• 224.000 euro x 150 de luni = 33.600.000 euro cheltuiti pe sediul temporar ca rate dupa finalizarea lucrarilor la actualul sediu si revenirea angajatilor pe Regina Elisabeta
• 40.320.000 euro vor fi costurile totale aferente doar contractului de leasing pentru cladirea de pe Splai
• 12.400.000 euro va costa reabilitarea actualului sediu al Primariei Capitalei
• 52.720.000 euro vor fi cheltuielile ce insumeaza reabilitarea actualului sediu si leasing-ul pentru cladirea de pe Splai

Acum sa ne ancoram un pic in meandrele concretului si sa digeram.

Turnul BRD a fost finalizat in 2004, iar inaltimea sa este de 87 de metri. Regimul de inaltime este 3S+P+M+18+etaj tehnic (19). Cladirea a fost proiectata pentru aproximativ 1.000 de persoane, iar costurile de constructie s-au ridicat la 50.000.000 euro. (sursa)

Concluzia #1 – Este mai ieftin sa iti construiesti un zgarie-nori mioritic decat sa iti reabilitezi un sediu si sa iei in leasing o cladire ca varianta de rezerva

Adrian Costin, reprezentant al companiei de construcţii CCCF, spune că, în mod normal, asfaltarea unui metru pătrat de stradă ar trebui să coste cam 26 de euro (TVA inclus), iar un metru pătrat de trotuar, cam 30 de euro. (sursa)

Asadar, cu banii pe care Primaria Capitalei ii da doar in diferenta de 150 de luni dintre evacuarea sediului provizoriu si intrarea efectiva in proprietate, Oprescu ar putea asfalta 1.292.307 metri patrati de strada si respectiv 1.120.000 metri patrati de trotuar.

Concluzia #2 – Daca o groapa are – sa zicem – un metru patrat, probabil ca in loc sa isi ia sediu nou, primaria ar putea sa asfalteze (fara sa includem aici costurile cu echipamentele necesare, oamenii si combustibilul) foarte multe gropi din Capitala. Nu a facut nimeni un recensamant al gropilor, sa vedem care unde locuieste sau care a facut copii si pe ce strada, insa cred ca Bucurestiul ar arata mult mai curat.

Potrivit informatiilor publicate de Ministerul Finantelor, firma care a castigat (a fost vreo licitatie, sau pe ce baza s-a facut alegerea?) contractul cu Primaria Capitalei, SC Iliotomi Grup SRL, a fost inregistrata in 12 septembrie 2006 si a incheiat anul 2008 cu pierderi de 4.366.995 lei. Si in anul 2007, firma a terminat tot in rosu, cu pierderi nete de 2.061.026 lei. Iliotomi Grup avea in 2008 sapte angajati. Putini, dar valorosi. In conditiile in care firma a terminat ambii ani de functionare (pana in 2008 inclusiv) cu pierderi care s-au dublat de la an la an, care sunt activitatile care ar fi putut-o salva, in afara de (nesperatul?) colac de salvare aruncat de Oprescu? Vorbim aici de un SPV dedicat unui singur proiect imobiliar, cum se mai practica in domeniu?

Concluzia #3 – Primaria Capitalei nu este intotdeauna rea. Depinde doar de ce parte a contractului de leasing esti. Poti merge an dupa an in pierdere, dar cand vine un nor de la Oprescu ar fi bine sa iti iei o umbrela, ca o sa ploua cu bani.

Vreau si eu de la colegii din presa imagini cu noul sediu, informatii de la Registrul Comertului privind actionarii Iliotomi si toate informatiile legate de costurile imobilului de pe Splai si capacitatea sa.

Spor de dichis

Imi place cum se pozitioneaza o librarie de pe la noi. Carte, ceai, muzica, dichis. Intr-adevar, le gasesti pe toate. Doar ca usor-usor incepi sa inveti care este sporul de dichis pe care il platesti. De exemplu, un set de doua carti in engleza (exact acelasi), care costa la o Diverta cu ceva mai putin dichis 19,99 lei, ajunge la 54 de lei in locul ala care – clar – are mai mult dichis. Sau te mai trezesti ca iei ceva de 72 de lei pe care scrie mare 20% reducere (72 – 20%x72 = 57,6) la pretul de 60 de lei. Si aici vine partea frumoasa. Ca te simti un pic aiurea sa comentezi pentru niste amarati de 2,4 lei teapa la un produs intr-un loc asa de dichisit, de teama sa nu te faci de toata jena. Hai sictir succes!

Branding la rece

Wa-wa-wee-wa, s-a relansat Bergenbier, intr-un nou ambalaj corespunzator unui branding in tendintele pietei. Asta si alte banalitati le-am tot vazut in ultimele zile pe bloguri si publicatii mai mult sau mai putin legate de advertising. Cat de originala este noua sticla? Pai aici intervine ceva background. Cati au luat de revolutionara campania Prima TV, fara sa stie ca de vreo 4-5 ani Pro Sieben, post din acelasi trust, a tot rulat aceeasi idee? Cam multi. Revenind la berile noastre. Cati stiu ca InBev are in portofoliu marca bulgareasca Kamenitza? Mainile sus? Aud voci? Stie careva cum arata, de mai mult de un an, sticla de Kamenitza? Pai bine mah, daca nu beti bere n-aveti background. Luati voi sticla de Bergenbier ca noua, eu o iau ca deja-vu. Sau deja-bu.