Cand este totusi prea tarziu sa mai pui si tu clipul ala marfa pe blog

19 09 2012

Care e durata de viata a unui clip in blogging-ul asta neaos al nostru? Ca doar ce mi se plimba niste exemple in minte.

Unul ar fi ala cu Jimmy Kimmel si farsa cu noul iPhone. A aparut de undeva pe facebook. Apoi a fost luat rapid pe un blog mare. Nicio problema aici. Pana a doua zi dimineata, a mai aparut pe cateva bloguri, de toate marimile si toate rangurile. Inca e ok, nu putem fi toti primii intotdeauna. A mai trecut insa o zi dupa asta si hop si valul trei, al intarziatilor, care il descopera si il pun si ei, proaspat, ca nou, pe blog. Wait, why? L-am vazut. Din prima zi. Si din a doua zi. Peste tot. Nu e un pic prea tarziu? Sau publicul tau are calculatoare care booteaza doua zile?

Al doilea e cu Adrian Tutu si al sau mare breakthrough in industria muzicala mioritica: primul clip. L-a pus unul mare ieri. Cu niste comentarii taioase si perfect justificate. A rulat acolo, s-a comentat pe toate partile, s-a vazut, fumat si clasat. Dar nu, stai, ca vorbesc prostii. 24 de ore si multe postari mai tarziu, l-a mai descoperit unul, l-a plimbat pe toate retelele sociale de cate doua ori si a mai tras si 99% aceleasi concluzii. De ce? Ca sa il ai si tu? Pai e colectie? E concurs de clipuri? Ca daca da, am o veste. YouTube le are pe toate. Deja. Si daca postezi cate unul pe zi, e un calcul elaborat care o sa iti arate ca mai bine te apuci si iti faci tu continutul propriu.

Stiti toata povestea asta cu A-list, B-list, Q-list? Ma amuza un pic cat de bine se aplica departajarea asta, in cazurile de mai sus, la nivel de viteza, Ziua 1 – A, ziua 2 – B, ziua 3 – mai bine scrie altceva decat sa il mai pui si tu.

Si, cum mi-am promis ca nu mai aduc decat critici constructive, iata si fundatia pentru invatamintele urmatoare: nu conteaza doar marimea viteza. E ok sa nu fii primul. Dar daca ai de gand sa reiei maine subiectul, mesteca-l un pic si adu alt unghi. Daca il ratezi si a doua zi, a treia zi mai intreaba si doi-trei oameni legati de povestea respectiva, un blogger tech pentru primul caz sau unul cu ceva legaturi in muzica pentru al doilea, poate au ceva de comentat, cat sa iti faca postarea mai interesanta. Daca il pierzi si atunci, inca mai e o sansa. Pleaca de la clipul ala naspa cu Tutu si incearca sa vezi ce au facut si pe unde au ajuns ceilalti finalisti din concursul care l-a facut vedeta. Fa un round-up si arata-mi unde sunt si ce fac, la ics luni de cand au disparut de pe sticla.

Exista atatea idei si unghiuri, doar pofta de munca sa fie! Hai ca se poate!

Advertisements




Cealalta definitie a PR-ului

1 02 2012

Fara indoiala, o definitie a PR-ului care nu a avut parte de suficienta glorie cat sa intre in top 500 este:

Indeletnicirea prin care rahatul facut de un om este curatat, coafat, frumos impachetat si vandut drept ciocolata de catre un altul.

(foto)





Aspiratii

27 09 2011

Visez la doua zile mari si late in existenta mea. O zi in care sa spun numai adevarul, de dimineata pana seara, si o zi in care sa spun numai ce gandesc, fara filtre. De ce doar doua? Pentru ca sunt suficiente si as vrea sa limitez damage-ul potential. De ce una in care spun adevarul si alta in care vorbesc si fac ce gandesc? Pentru ca nu intotdeauna ce gandesc e adevarul, evident, iar chestia asta difera in functie de scopul pe care vreau sa il ating.

De ce vreau zilele astea? Ca sa iti vad fata cand spun adevarul despre tine, sau fix ce gandesc cand imi treci prin fata. Pentru ca atunci cand te vad si iti raspund la banalul ce faci, de fapt ma gandesc ca esti grasa, ai burta si din nou arati ca o epava. Asta este cel mai mic exemplu. Si imaginati-va care ar fi efectul daca as spune asta si pe gura.

Probabil ca la sfarsitul uneia dintre zilele astea as mai avea, in functie de cati oameni interactioneaza cu mine, 1-2 prieteni, dar aia ar fi fix cei mai buni si sunt, deja, obisnuiti cu un tratament de genul asta si inca 1-2 oameni de la munca, care nu doar ca ar intelege, dar s-ar si amuza copios.

Tentant.





Scurte, dupa primul week-end in Bucuresti

29 08 2011

De prin prima parte a lui iunie nu cred ca am mai prins un week-end intreg in Bucuresti. Ieri si alaltaieri am avut timp sa vad si eu mai pe indelete cum a trecut vara prin Capitala si ce mai e cu orasul asta. Iaca, pe scurt, ce si cum:

  • Pe aleea Mitropoliei, care urca spre varful dealului, au aparut bariere si la suis si la coborare. Era si inca este un loc bun de parcat cat de cat central, intr-o zona care nu este nici traficata si nici prea populata. Duminica, accesul era liber. Sunt curios daca de luni vor fi coborate barierele si, mai mult, daca e cu taxa de parcare, cine o sa o incaseze. Sper ca nu sutanele.
  • Am vazut cu ochii mei cum e cu invazia de bone thailandeze. In doua zile cred ca am vazut lejer peste o suta, in grupuri de patru-cinci. Peste tot. Centru vechi, mall-uri, parcuri. Si nu cred ca erau in interes de serviciu, ca nu plimbau carucioare si erau si insotite de mai putin cunoscutii barbati thailandezi ai bonelor thailandeze.
  • Ca veni vorba de alte nationalitati, am observat si trei autocare cu turisti germani – daca judec dupa limba si placute de inmatriculare, alaturi de un autocar cu austrieci. Numere de Viena. Erau ei mai octogenari, asa, dar tot e bine. Sunt cu patru grupuri de turisti mai multi decat in week-end-urile dinaintea verii.
  •  Decathlon este un loc incredibil de util pentru pasionatii de sport. Gasesti absolut orice articol de imbracaminte, pentru fiecare activitate sportiva ce iti trece prin minte. Ar fi o singura mentiune de facut. Ce am spus este valabil doar daca porti XS, S, sau de la XXXL in sus.
  • Condusul noaptea ramane, pentru mine cel putin, o placere si unul dintre cele mai bune moduri de relaxare. Orasul chiar arata bine cu mai putina aglomeratie, mai putini gura-casca si cateva cladiri si zone luminate chiar inspirat. Daca vrei sa vezi partile bune, chiar incep sa se arate.
  • Centrul Vechi are de acum doua (relativ) noi strazi renovate si este practic ticsit de terase. Cu toate astea, locurile disponibile la mese sunt in continuare cu mult mai putine decat numarul doritorilor. Asta ar trebui sa spuna ceva despre nevoile de relaxare ale bucurestenilor si despre lipsa reala de optiuni.
  • Femeile incep sa devina mai relaxate la volan. Am avut un spumos si amuzant dialog cu o domnisoara care facea haz de necaz intr-o masina de langa mine, amandoi blocati de o alta femeie. Daca as fi spus eu ce a spus ea despre tipa mai putin talentata in ale condusului, m-ati fi catalogat drept misogin.




Una scurta pentru taximetristi

26 01 2011

Primul lucru pe care l-as face daca fie as avea puterea de a propune un act legislativ, fie de a impune o regula interna intr-o companie de taximetrie, ar fi sa nu permit soferului sa urce in masina, cat timp este la program, cu telefonul mobil. Vrei sa incepi programul? Bun, treci tu pe la garaj, lasi telefonul acolo, inchis si sub lacat daca vrei, si il iei inapoi cand termini. Ca un fel de sistem de pontaj, daca vreti. Vrei sa comunici? Ai minim o statie, e suficient.

Ce realizam prin asta? Pai soferii nu or sa mai conduca cu cotul drept, nu or sa mai schimbe vitezele cu  soldul si nu or sa mai faca pe contorsionistii la volan. Creste si durata de viata a masinii, ca nu mai e cazul sa mergi intr-a doua de la 5 pana la 60 de km/h sau cine stie la cat ajungi pana se termina convorbirea, nu mai omori ambreiajul si in principiu scad riscurile sa te sifonezi tandru cu alti colegi de trafic.

Eu urc in masina si nu mai fac gaura in podea cand pun din reflex frana, nu imi mai sucesc gatul sa ma asigur in locul tau, sunt mai linistit si eventual te si recomand unui prieten fie si pentru simplul fapt ca nu a fost nevoie sa asist la discutia cu sunca-si-zeama-de-varza-de-pus-la-pachet-ca-trec-io-in-cinci-minute-sa-le-iau.

Iar miile de minute si SMS-uri in retea raman la dispozitie pentru orice fel de combinatii vrei tu sa faci, doar ca de la tine acasa, de pe canapea, sau cand conduci in afara programului si nu risti decat sa te omori doar pe tine.

In alta ordine de idei, astept de cativa ani sa aiba vreo companie de taximetrie epifania ca pot adapta sistemul frequent flyer miles la flota lor auto si il pot folosi pentru fidelizarea clientilor.  Si uite ca s-au facut doua scurte pentru taximetristi.





Volunteering Made Fun

6 08 2009

Clip de pe Fubiz.net, un site care chiar merita un pic de timp





Despre pareristii din blogging

4 07 2009

Am un obicei de a citi macar o data pe zi aceleasi zece bloguri, si cate unul-doua noi, pentru diversitate. Ce urmeaza sa scriu este strict o reactie de cititor. Sincer, m-am plictisit de pareristii care se bat cu caramida in piept si au o opinie despre absolut orice. Cu cat mai in afara ‘ariei de acoperire’, cu atat mai bine. Dar hai sa vedem mai bine ce este un parerist in ale bloggingului si cum functioneaza acest zoon opinikus.

  • Consultanta. Este un cuvant cu un sens atat de diluat in prezent, incat daca ma intreaba unul in trafic cum sa ajunga mai repede la Universitate si ii raspund, pot sa trec in CV ca am fost consultant pe proiecte de fluidizare si pozitionare rutiera. Asadar, daca ai fost vreodata un cat de mic consultant, ai dreptul si chiar obligatia de a avea o parere despre absolut orice. Si nu te speria ca nu ai nicio logica. Spune undeva sus ca esti / ai mancat la doua mese de / ti-ai tras-o cu un / consultant. Asta da o greutate enorma spuselor tale si noi, restul muritorilor, abia asteptam sa ne impartasesti din experienta.

  • Ataca sus. Leaga-te de cel mai bun dintr-un domeniu. Nu conteaza ca face o treaba exemplara si ca omul ala munceste in adevaratul sens al cuvantului. Fa-l de cacat. Chiar daca tu nu ai nicio relevanta in domeniul lui, umileste-l public. El este profesionist, dar tu ai trafic pe blog, ce dracu! Daca a desenat un dreptunghi si tu vroiai un triunghi, acuza-l de interese obscure si conspirationism. Chiar daca tu nu poti sa tragi o linie dreapta.

  • Mentine-ti parerea. Oricati nevolnici vor da buzna in comentarii sa iti spuna ca nu ai dreptate si ca judeci stramb. Nu ceda. Pune in continuare placa ta. Nu cauta argumente sau fire logice in a iti sustine parerea. Doar repet-o la nesfarsit. E blogul tau pana la urma, prostii se vor plictisi de cearta si vor pleca, dar tu vei ramane mereu suprem pe bucata ta de online, cu ultimul cuvant si puterea absoluta de a tria comentariile. Tine mine, flexibilitatea e pentru fraieri. Un parerist adevarat nu lasa niciodata cacatul prins strans in dinti.

  • Dovezile sunt pentru prosti. Tu nu ai nevoie de dovezi, tu STII. Ca o zeitate ce vegheaza undeva sus, tu ai o privire de ansamblu asupra furnicilor ce iti misuna la picioare. Diferenta dintre tine si restul lumii este bagajul formidabil de cunostinte care iti permit sa te ridici deasupra argumentatiei logice. Tu detii adevarul absolut si tot ce este mai jos de asta nu este deloc.

  • Inoata contra curentului. Fii special. De secole, apa fierbe la 100 de grade. E timpul pentru o revolutie si doar tu poti sa fii atat de unic incat sa o faci. Spune ca apa fierbe la 99 de grade si inchide comentariile. Stiinta o va dovedi in timp. Tu esti regele si cand regele are o parere devine decret.

  • Generalizeaza. Ai un prieten care ti-a spus ca frate-su si-a busit masina si a dat spaga la seful de service. Pune titlu mare: MECANICII DIN ROMANIA SUNT SPAGARI. Fii virulent in atacuri si transpune experienta asupra tuturor membrilor breslei. O merita. Daca informatia pe care ai primit-o nu trece de mana a cincea, e ca noua, numai buna de transpus in traire directa si personala. Exerseaza. Toti medicii iau spaga. Toti profesorii sunt corupti. Toti jurnalistii sunt niste mizerii. Mie personal imi place mult ultima. Fa-o pentru mine. Chiar daca nu ai mai fost intr-un spital de la sapte ani, ai trecut clasa la chimie din mila profei si nu ai mai citit un ziar de la semifinala Steaua – Middlesborough.

  • Nu fi proactiv. Nu are sens sa te complici. Parerea ta trebuie sa fie o reactie la ceva deja FACUT de altcineva. Tu trebuie doar sa emiti judecata. A facut bine. Sau a facut prost. Incearca sa te identifici cu autorul faptei, dar ai grija la simtul masurii. Este ok sa spui “In locul lui m-as impusca”. Niciodata nu intra in tehnicalitati care ar putea avea un dram de utilitate, cum ar fi “Eu in locul lui as fi gandit un sistem de prindere pretensionata in trei puncte, cu un carlig care sa permita un randament cu 10% superior”. E prea mare bataia de cap.

Idei mai sunt, dar contez pe voi sa prindeti esenta. Lasati-o mai moale, din respect pentru cititori.