Doi – S01E03

6 03 2012

Episodul anterior se termina cu: ‘Hai sa mergem acolo’! -‘Hai’!

30 de minute mai tarziu, discutia continua.

El aude doar ce vrea el sa auda

Advertisements




Doi – S01E02

26 02 2012

Discutie despre eterna intrebare – ce vrei sa facem?

Ce vrei tu

 

 





Doi – S01E01

21 02 2012

Astia doi imi sunt buni prieteni. El nu prea e roman, iar ea nu prea are rabdare. Am sa fac serial cu ei. Considerati asta pilotul.

Ce Faci? 

 

 





Sa va spun eu ce inseamna situatie limita

6 02 2012

Nu vorbesc aici de cliseele in care esti cu spatele la zid, incoltit de o  haita de rottweileri furibunzi. Nu este nici ca atunci cand esti inghetat pe trecerea de pietoni si un tir incarcat cu motorina aluneca oblic spre tine. Nici cand esti in camera de tortura si ti se apropie de cele mai intime parti capatul cu flacara oxiacetilenica al autogenului.

Nu. Situatie limita este cand ai ceva extrem de important de printat extrem de repede. Iar imprimanta sta in standby. O activezi si intra in warming up. Apoi, dupa cateva minute, in spooling. Si intr-un final incepe sa iti proceseze comanda. Iar la mai putin de un minut apare mesajul ‘System shut down in 5 minutes. Unfinished tasks will be lost’. Iti sta un pic inima, faci un calcul despre cat mai ai de printat si te gandesti ca n-ai cum sa nu te incadrezi. Treaba continua. Apoi apare mesajul de ‘No paper in tray 3’. Esti pregatit, ai ochit de mult un top desfacut. Zdrang, poc, trosc, ai pus hartia unde trebuie. Si mai trec cateva secunde pana se calibreaza totul din nou. Si se reia printarea. Si totul merge bine, pana la ‘Paper jam in tray 4 and tray 5’. Si ca un ninja le deschizi, ridici capacul, rasucesti spre stanga, tragi, scoti foaia blocata, impingi, rasucesti spre dreapta, pui capacul la loc si inchizi usa. Si din nou totul se calibreaza. Si printeaza. Si ingheti in momentul in care vezi mesajul ‘System shut down in 5 seconds’. Si un inorog vomita un curcubeu exact cand scoti ultima foaie care trebuia printata, iar imprimanta intra la somn.

Asta este o situatie limita.





Exercitiu de imaginatie

14 10 2011

Un muncitor din constructii, originar din Republica Moldova, si-a sarbatorit semnarea unui nou contract intr-o carciuma din Pascani. Bauturile au curs si curajul a crescut, proportional cu pofta de femei. Barbatul nostru a vazut-o pe Marinela intr-un grup de la masa de alaturi si, cu fiecare bautura alunecata pe gat, i s-a pus si mai tare pata. Ca sa fie de doua ori mai smecher in grupul cu care bea, s-a ridicat brusc de la masa si s-a dus in ritm de glont impleticit spre tinta. A ajuns langa Marinela, s-a bagat langa ea si a inceput sa ii balbaie replici misto de agatat. Marinela n-a pus botu din prima, iar muncitorul nostru a scos asul din maneca. Avea fesul norocos la el si a zis ca asta e manevra cu care o s-o dea pe spate pe fraiera. L-a luat, cu o miscare agila, si i l-a turtit pe cap femeii. ‘Na, fa, caciula de la mama ei. Acum mai zici nu?’. Marinela s-a blocat, dar nu acelasi lucru s-a intamplat cu Bibanu si Carasu, tovarasi de la masa, care si-au simtit teritoriul incalcat si au facut un pic de ordine cu prietenul nostru moldovean. Dupa doi-trei pumni, moldoveanul a cazut un pic lat si s-a dus, leganat, spre lumea cealalta, alaturi de alte sute de melteni prosti care au prea putin creier, beau prea mult si anual mor batuti, dar n-au niciodata norocul sa ajunga la TV. Nici macar post-mortem.

Acum trecem la exercitiu. Inlocuiti, va rog:

Muncitor din constructii cu baschetbalist

Republica Moldova cu Statele Unite

Pascani cu Giurgiu

Fes norocos cu sapca rosie

Bibanu si Carasu cu Clanul Butoane

Mai plangeti dupa saracul tanar care statea cuminte, intr-o cofetarie, la o savarina si un pahar de Cola Zero, s-a uitat timid dupa o tanara draguta, si au venit patru brute care l-au batut ca niste bestii cu lingurita? Va mai bucurati ca vin americanii si transforma banalitatea unei morti tip Darwin Awards intr-un incident international? Parca nu, asa-i?

Concluzia? Marlani au fost si vor fi, intotdeauna. Apar insa unele probleme cand se intalnesc mai multi marlani la un loc. Nu poti sa fii porc si sa speri ca nu exista consecinte. Unii mai au si ghinionul de a muri, dar asta nu aduce automat un halou de inocenta.





Fostele fete frumoase

22 08 2011

Erau fetele care te faceau sa te simti un mic zeu cand iti zambeau, la inceputul liceului. Drepte, zvelte, frumos arcuite, mers ferm si forme incantatoare. Zambet deschis si ochi vii, cu un interesant ascendent moral fata de noi, pretendentii 🙂

Au trecut cativa ani si fiecare a luat-o pe drumul lui. Pentru unele dintre ele, drumul a insemnat intalnirea cu Printul. Fat Frumos calare pe calul alb, care le-a facut viata minunata si le-a incantat 3, 5, 7 ani. Si apoi s-a uitat la ea si s-a hotarat sa o incante pe una mai dreapta, mai zvelta si mai frumos arcuita. Si sa o lase in ruine. Pentru ca ea intai l-a cucerit pe Print. Apoi i-a asigurat confortul. Apoi a inceput chiar si ea sa se simta mai comod. A rarit un pic sedintele de epilat. Nu a mai mers chiar atat de des la manichiura. Parul nu a mai trebuit sa stea neaparat perfect… mai ales ca in bucatarie sunt multi aburi, si asta oricum strica munca de la coafor.

Altele au ales calea carierei, mai presus de toate. Si, la ani buni dupa, au realizat brusc ca nu mai arata chiar ca la douazeci. Cand isi dau jos ochelarii cu rama groasa, neagra, vad cateva riduri in coltul ochilor. Dar partea buna e ca nu se mai disting chiar asa limpede aripioarele.  Merg de trei ori pe saptamana la sala si au mereu un mic regret. Nu mai sunt acum, cu atata munca, cum erau mai demult, cand nu era nevoie sa faca nimic.

Le vezi uneori, ani buni dupa. Iti da cineva cate un cot, in caz ca nu le recunosti.

Te uiti la una din ele si te gandesti ca parca nu avea umerii atat de plini. Linia aia dintre gat si clavicula era mult mai apetisanta. Parca buzele nu ii erau usor cazute la colturi si clar nu avea cearcanele astea. Sanii sunt un pic mai jos decat ii stiai, si arata ceva mai… moale. Si nu e singurul loc in care gravitatia si-a spus cuvantul.

Se apropie de 30. Varsta-kriptonita pentru ea. Nu mai este ce-a fost si nici generatia mai tanara nu o lasa deloc sa respire. E trecuta deja prin prea multe si simte ca ii trece timpul. Tii minte ca te incita acum cativa ani, dar acum este atat de… abordabila. Si, in mod ciudat, desi citesti si ce nu spune, tot ce trezeste in tine e un pic de mila. A avut o carte, a jucat-o la un moment dat, dar nu a castigat.

Chiar asa, unde se duc fetele frumoase si ce se intampla cu ele acolo, de se intorc niste atat de comune casnice? Va las cu intrebarea asta, cu un zambet in coltul gurii. E bine sa fii barbat 🙂

In episodul urmator: Secretele femeilor care arata la 35 de ani cum nici nu viseaza multe la 20.





Hai ca nu e atat de rau

22 09 2010

Pe bune.

M-am obisnuit sa scriu acid, sa comentez despre ce nu imi convine si sa punctez, nu doar aici, pe blog, partile proaste ale vietii de zi cu zi, fie ca ma vizeaza direct, fie ca le percep doar ca observator. Si am ajuns la punctul in care realizez ca nu este atat de rau.

Nu, Romania nu este o tara de rahat. Da, ne-am facut un reflex aproape pavlovian sa o spunem. A devenit o expresie atat de fireasca incat, probabil, in fiecare dimineata unii se freaca la ochi si isi spun printre dinti ‘iar m-am trezit in cacatul asta de tara’. Stiti cum este cu autosugestia? Daca o spui suficient de des ti se lipeste iremediabil pe creier.

Avem politicieni de doi lei? Avem. Dar sunt convins ca pe culoarele mastodontului din Piata Constitutiei sau printr-o primarie prafuita din Capalnita este macar un tanar agil, cu un mers hotarat, care a invatat de la familie ce este binele, care a facut o scoala si care este convins ca va schimba lumea. Un om cu scara de valori bine setata, constient de ce este in jur, plin de incredere ca nu va fi ucis de sistem. Unul de aici, unul din alta parte si putem spune ca are cine sa creasca in locul dinozaurilor care, oricum, vor disparea pe cale naturala.

Bucurestiul este plin de gunoaie. Pe trotuar vezi numai mucuri de tigari, praf si hartii. Dar pe cuvantul meu, in momentul asta ma uit pe geam si vad Piata Victoriei luminoasa, lucind in soare, si toata forfota de pe Aviatorilor nu ma face decat ma opresc, sa stau doua minute, sa ma uit si sa ma bucur. Viata este frumoasa cand reusesti sa ridici capul din trotuarul murdar si sa te uiti la oameni.

Mai e ceva. Ai optiuni. Este Bucurestiul imbacsit? Aglomerat? Nu iti place? In putin peste doua ore esti la Constanta, pe plaja. In cel mult trei ore respiri aerul tare al Brasovului. Dupa gust si posibilitati, Timisoara, oras din alta lume, este la 40 de minute de zbor. La fel si Sibiul, in patru ore de condus pe niste drumuri care, cu exceptia A1, nu sunt deloc rele. Nu te tine nimeni lipit de fotoliul de acasa.

Traficul este mizerabil. Dar esti in trafic in masina ta. Tii minte cat de bucuros ai fost cand ti-ai cumparat-o? Cum stateai la volan si nu iti venea sa crezi ca e a ta? Esti in trafic intr-un scaun comod, reglat exact cum iti place, la temperatura pe care o vrei. Cu muzica ta, care iti place. Cat de tare vrei tu. Cu geamurile inchise. Sau deschise. Cum ai tu chef. Chiar nu are atata importanta ca faci zece minute in plus pana la birou. Ai mai mult timp sa te uiti in jur, sa vezi fetele celorlalti si sa observi ce se intampla in jur.

E plin de hateri. Si va tot fi. Am mai spus ca te poti baza oricand pe prostie si asta nu se va schimba niciodata. Dar trebuie sa ii intelegi. Sunt oameni care au un interes. Daca au un venit de la o firma, e normal, dupa capsorul lor, sa creada ca ajuta mai mult balind rabic la concurenta decat facand ceva constructiv pentru compania care ii intretine. Te ating chestiile astea? Nu e cazul. Sunt o minoritate anulata de simplul numar al oamenilor de bun simt. Cata vreme ofiterul de credite de la o banca iese la o bere cu analistul de la concurenta si nu ii vezi injunghiindu-se pe strada sau rupandu-si picioarele pentru a agata un client, traiesti intr-o lume care inca isi respecta valorile. Si in contextul asta iti vine sa privesti mai ingaduitor si haterii. Chiar nu e vina lor ca doar atata pot.

Da, asa e, global vorbind nu poti sa schimbi nimic si parerea ta nu conteaza. Dar daca te pui pe tine pe post de centrum mundi realizezi ca marea parte a lucrurilor care te pot face sa te simti bine depind doar de tine. Trebuie sa inveti sa apesi pe butonul ala care iti pune ranjetul pe fata. Iti vine sa tragi o injuratura? Ia stai un pic. Pauza doua secunde. Look around. Sigur nu e ceva care sa te intoarca?

Uite. Asta e pentru voi. Just to pick up your spirits. Dati-i tare si luati o pauza.