Mantrap: nimic mai mult decat un pub mediu

Unde puteam sa vad Steaua-Chelsea decat in Mantrap, locul despre care tot mai multa lume vorbeste in saptamanile trecute de la lansare? Citisem ceva la Radu si chiar incercasem sa ajung intr-o duminica acolo. Doar ca era putin trecut de pranz si scaunele inca erau pe mese, iar locul departe de a fi gata pentru clienti.

Asa ca, pregatiti sufleteste pentru un meci tensionat si cu rezervare ferma in prealabil, ne-am pregatit joi sa ne facem loc in pub, cu asteptari de aglomeratie, forfota si buna dispozitie. Ultima chiar a fost bifata, nu am ce sa comentez. Dar hai sa o luam schematic:

• Intrarea se face un pic ascuns, prin Trattoria Verdi, pe scarile ce coboara, in dreapta barului. Pe usa de la Trattoria este si o placheta cu un sutien rosu si ‘Mantrap’.
• Cum intri, pe culoarul perpendicular scarilor, plasmele sunt insirate pe unul dintre pereti, pe lung. Asta e bine pentru jumatate din oamenii de la mese, in caz de meci. Mai nasol pentru cealalta jumatate a oamenilor de la mese, care stau cu spatele la televizoare si cu fata la niste tablouri.
• In seara de meci, teoretic cu un maxim de audienta, au fost ocupate patru mese, in tot barul. Asta e cu dus intors. Bine pentru mine, ca servirea a fost destul de rapida. Rau pentru bar, pentru ca daca nu ai locul plin nici la meci, atunci cand, unde, cine si cum?
• Fetele din bar, aceste zeci de spaime ale sotiilor si prietenelor fiecaruia, care troneaza insirate in imaginile de prezentare de pe site-ul pub-ului, sunt de fapt trei, plus un barbat micut, care mai vine cu platourile de mancare, cand cele trei nu fac fata comenzilor. Care vin, sa nu uitam, de la patru mese.
• Tot fetele de la bar, acestea trei plus un barbat mic, ne arata ca de unde nu ai, nimeni nu cere. Sau limitarile bureteilor sau pernitelor cu silicon. Sunt bietele de ele atat de stranse si sugrumate sa para ca au fost inzestrate, incat mi se pare ca au probleme cu respiratia. Probabil ca pentru imaginea de prezentare au angajat figurante.
• Mancarea este buna. Nu extraordinara, dar corecta. Sosurile chiar sunt un plus, realmente gustoase. Insa e o treaba dubioasa: fie ca iei strips, onion rings sau aripioare, primesti portiile – mici spre medii ca dimensiuni – aruncate pe niste platouri atat de mari, incat fac mancarea sa para derizorie, cantitativ.
• Decorul este unul oarecum… aseptic. Mai degraba farmacie decat pub. Curat, dar genul acela de curat anost, fara personalitate, de plastic, nu cel care te face sa te simti comod. Sa ne intelegem, nu mobilierul este de plastic, ci senzatia. Poate asta e o perceptie subiectiva, dar asta este parerea mea.
• Bomboana de pe coliva a fost nota. Au facut ‘acea’ incercare pe care o fac unele chelnerite in fata unui grup mare de baieti, in seara de meci. Au aruncat cateva bauturi in plus la nota, cat sa nu se prinda nimeni. Dar, din pacate pentru Mantrap, stim si matematica si nici nu ne ametim asa usor.

Asta a fost prima impresie, cladita in doua incercari. Eat, drink, stare at the walls. Poate voi aveti mai mult noroc, desi unele lucruri sigur nu se vor schimba. La cum se aliniaza astrele, si Chelsea – Steaua ma va prinde tot acolo.

De ce nu voi vota cu Nicusor Dan

Pentru ca daca inceputul seriei de clipuri din ultima saptamana, cu un spoof dupa o anume reclama, nu m-a deranjat, cacatul pe care staff-ul de campanie si candidatul cu doua prenume il gireaza a lovit ventilatorul. Cum? Cu un trucaj de doi lei, disponibil aici. Un clip in care omul ala rosteste, in ultimele doua secunde, orice vreti voi, de la un dublu cheeseburger la pachet, pana la forza Steaua, dar nu Nicusor Dan. Dar prea putini sunt atenti, ca e facuta treaba cum trebuie.

Si pentru ca nu am incredere intr-un barbat (?) care are doua prenume, dintre care unul este si diminutiv.

Dar mai ales pentru ca daca pe prosti nu ii suport, pe prostii smecheri ii dispretuiesc.

Diferenta dintre un bucurestean si un ardelean

Tu acum te-ai trezit?

Tu, acum te-ai trezit?

Virgula aia face toti banii.

Parking Like A Boss

Direct in pizzerie

 

Scurte, dupa primul week-end in Bucuresti

De prin prima parte a lui iunie nu cred ca am mai prins un week-end intreg in Bucuresti. Ieri si alaltaieri am avut timp sa vad si eu mai pe indelete cum a trecut vara prin Capitala si ce mai e cu orasul asta. Iaca, pe scurt, ce si cum:

• Pe aleea Mitropoliei, care urca spre varful dealului, au aparut bariere si la suis si la coborare. Era si inca este un loc bun de parcat cat de cat central, intr-o zona care nu este nici traficata si nici prea populata. Duminica, accesul era liber. Sunt curios daca de luni vor fi coborate barierele si, mai mult, daca e cu taxa de parcare, cine o sa o incaseze. Sper ca nu sutanele.
• Am vazut cu ochii mei cum e cu invazia de bone thailandeze. In doua zile cred ca am vazut lejer peste o suta, in grupuri de patru-cinci. Peste tot. Centru vechi, mall-uri, parcuri. Si nu cred ca erau in interes de serviciu, ca nu plimbau carucioare si erau si insotite de mai putin cunoscutii barbati thailandezi ai bonelor thailandeze.
• Ca veni vorba de alte nationalitati, am observat si trei autocare cu turisti germani – daca judec dupa limba si placute de inmatriculare, alaturi de un autocar cu austrieci. Numere de Viena. Erau ei mai octogenari, asa, dar tot e bine. Sunt cu patru grupuri de turisti mai multi decat in week-end-urile dinaintea verii.
•  Decathlon este un loc incredibil de util pentru pasionatii de sport. Gasesti absolut orice articol de imbracaminte, pentru fiecare activitate sportiva ce iti trece prin minte. Ar fi o singura mentiune de facut. Ce am spus este valabil doar daca porti XS, S, sau de la XXXL in sus.
• Condusul noaptea ramane, pentru mine cel putin, o placere si unul dintre cele mai bune moduri de relaxare. Orasul chiar arata bine cu mai putina aglomeratie, mai putini gura-casca si cateva cladiri si zone luminate chiar inspirat. Daca vrei sa vezi partile bune, chiar incep sa se arate.
• Centrul Vechi are de acum doua (relativ) noi strazi renovate si este practic ticsit de terase. Cu toate astea, locurile disponibile la mese sunt in continuare cu mult mai putine decat numarul doritorilor. Asta ar trebui sa spuna ceva despre nevoile de relaxare ale bucurestenilor si despre lipsa reala de optiuni.
• Femeile incep sa devina mai relaxate la volan. Am avut un spumos si amuzant dialog cu o domnisoara care facea haz de necaz intr-o masina de langa mine, amandoi blocati de o alta femeie. Daca as fi spus eu ce a spus ea despre tipa mai putin talentata in ale condusului, m-ati fi catalogat drept misogin.

Ce inseamna un blocaj la metrou

Din cauza de prea multe snooze-uri de dimineata, nu am mai apucat sa iau masina si am sarit in metrou. Toate bune, pana acum vreo ora, la intors. In statia Stefan cel Mare, metroul s-a oprit si din boxe s-a auzit un anunt:

“Stimati calatori, la statia Dristor 2 s-a aruncat un om pe linia de tren. Asteptam noi ordine”.

Sper ca nu a fost grav si, daca e sa il cred pe Piticu, Metrorex a declarat ca a fost doar o defectiune la unul din trenuri.

Dupa un calcul de cateva secunde, am decis sa ies si sa nu risc cine stie cate minute de asteptare in subteran. E, si de aici incepe distractia. Unde sa iesi? Toata statia Stefan cel Mare era, si ‘gratie’ unor lucrari de renovare, ce-i drept, arhiplina. Plina la modul la care nu aveai cum sa te misti spre scari.

Nu-i nimic, sigur prind un taxi sus, la iesire. Gresit, din nou. Cand am ajuns la lumina, doar ce plecau ultimele doua masini din zona, iar intersectia era asaltata de oameni. Plan B. Sunam la taxiuri. Dupa cum deja v-ati obisnuit, fail la primele doua tentative si un raspuns cu ‘nu mai avem masini disponibile pentru comenzi’ la a treia incercare. Traficul din zona? Doar un pic mai horror decat intr-o zi obisnuita, intre 18-19.

Nu stiu de cat timp persista problema de la Dristor 2, in momentul anuntului. Cert este ca un blocaj la metrou, fie el si de scurta durata, inseamna o paralizie temporara aproape instanta a fluxului de oameni si a traficului. Si partea distractiva este ca toate cele povestite nici macar nu se intamplau in imediata vecinatate a locului cu probleme.

Din incidentele astea marunte ne dam seama cat de mare este puterea de negociere a Metrorex-ului. De asta sunt constienti si ei, in momentele in care negociaza de pe pozitii de forta cand e vorba de salarii si tarife, in loc sa caute solutii.

Imi declar autonomia

Sictiria. Este cel mai bun lucru care i se poate intampla Bucurestiului. Aveti un pic de rabdare si elaborez imediat ce si cum.

Premise:

• Voi fi cel mai mic stat autonom din lume. Doar apartamentul meu, intr-o relatie de neutralitate fata de familia de la Ap.2 si relativa caldura fata de Ap.6. San Marino, Vatican sau sfera aia ciudata din Viena vor deveni brusc colosi neinteresanti, fata de statul meu autonom, fix de dimensiunile unui apartament.
• Voi fi un stat varf de lance, macar la nivel continental. 100% penetrare internet broadband, 200% penetrare a telefoniei mobile raportat la populatie, 0% rata somajului, 0 – nivelul datoriei externe, succes total la alfabetizarea populatiei si 100% racordare la utilitati.
• Nu am spatiu aerian si nu am pretentii fata de vecinul de la Ap.7, insa detin rezerve de subsol, de suprafata aproximativ egala cu cea a intregului stat si o adancime de 2m20, ce includ printre altele si zacaminte feroase, sub forma de mai mult de o bicicleta.
• In contextul geo-politic actual, o informatie extrem de importanta este ca nu exista niciun fel de premise ale unui conflict interetnic, intreaga populatie traind intr-un consens desavarsit. De asemenea, in general, nu exista arme de distrugere in masa pe teritoriul statului.
• Controlul vamal se face printr-un singur punct de frontiera, asigurat in permanenta de doua yale si o camera video de pe holul blocului. Nu avem vamesi corupti, iar introducerea de bunuri si/sau persoane pe teritoriul Sictiriei se face dupa o legislatie simpla, clara si democratica: bunul plac al intregii populatii. Tehnic vorbind, sunt sanse mari sa ader la Schengen inaintea Romaniei.

Ce-i iese Bucurestiului la faza asta:

• Turisti veniti sa caste gura ca la urs, la portile celui mai mic stat autonom din lume. Milioane de turisti vor face o coada continua, de la gura de metrou de la Dristor, pana la mine acasa. Raul de turisti va fi obligat, pentru a ajunge la mine, sa intre atat in Romania, cat si in Bucuresti.
• Cum nu ofer spatii de cazare decat dupa o selectie extrem de riguroasa, hotelurile din oras vor fi asaltate, gradul de ocupare va trece de la 100% la trei in pat, iar domnul cu stenogramele, patron al celui mai apropiat hotel, Rin, va putea sa ofere servicii picante la o scara net superioara.
• Economia din zona va inflori. Cum pe teritoriul meu nu voi desfasura activitati comerciale, emigrand in fiecare zi catre locul de munca si imigrand seara inapoi, nici milioanele de turisti nu vor avea incotro, decat sa cheltuiasca miliardele de euro in Mega Image-ul de la colt, Tip-Top-ul de vis-a-vis, shaormeria de la Dristor, McDonalds-ul nou renovat si chioscul legume-fructe de pe Scolarilor.
• Investitorii straini veniti sa se distreze vor realiza ca in Dristor nu exista nicio terasa mai de Doamne-ajuta si vor pune mana de la mana, ridicand noi si noi locuri de divertisment, care vor umbri absconsul Centru Vechi.

Asadar, domnule Oprescu, doamna Udrea, aveti numai de castigat. Va astept in audienta.

Bucuresteni la inaltime

This slideshow requires JavaScript.

Ce mai vezi prin Bucuresti

Mai tine cineva minte Dumb and Dumber si masina-caine, cu par, urechi si coada? Am vazut prin bucuresti o masina capitonata cu gazon sintetic. Si nu pot spune ca nu a fost un efect vizual puternic, doar ca ploua si stie toata lumea cat de tare balteste gazonul sintetic.

La pachet cu alegerile au rasarit si partidele-fantoma. Din baia unui bar direct pe bloguri, un sticker-reclama oh so very very wrong. PMS…

Si ca sa nu ne plictisim, un pic de arta urbana. Ca sa se vada ca bucuresteanul este creativ. Undeva pe Bulevardul Timisoara, cu Plaza Romania in fundal. Iar mall-ul despre care nu se scrie nici macar nu se vede, ca sa fim in regula.

O Madonna murdara

Stangul e dupa concert, dreptul e dupa concert si ceva frecat. Care e ideea? Nicaieri nu am mai gasit atat praf si jeg cat in Parcul Izvor. Un oras cu 2,5 milioane de locuitori si niciun loc decent pentru un concert cu pretentii. Lia Manoliu e la pamant, iar noi in cocina. Mai multe despre concert, dupa ceva somn. Nite!