Imi declar autonomia

9 02 2011

Sictiria. Este cel mai bun lucru care i se poate intampla Bucurestiului. Aveti un pic de rabdare si elaborez imediat ce si cum.

Premise:

  • Voi fi cel mai mic stat autonom din lume. Doar apartamentul meu, intr-o relatie de neutralitate fata de familia de la Ap.2 si relativa caldura fata de Ap.6. San Marino, Vatican sau sfera aia ciudata din Viena vor deveni brusc colosi neinteresanti, fata de statul meu autonom, fix de dimensiunile unui apartament.
  • Voi fi un stat varf de lance, macar la nivel continental. 100% penetrare internet broadband, 200% penetrare a telefoniei mobile raportat la populatie, 0% rata somajului, 0 – nivelul datoriei externe, succes total la alfabetizarea populatiei si 100% racordare la utilitati.
  • Nu am spatiu aerian si nu am pretentii fata de vecinul de la Ap.7, insa detin rezerve de subsol, de suprafata aproximativ egala cu cea a intregului stat si o adancime de 2m20, ce includ printre altele si zacaminte feroase, sub forma de mai mult de o bicicleta.
  • In contextul geo-politic actual, o informatie extrem de importanta este ca nu exista niciun fel de premise ale unui conflict interetnic, intreaga populatie traind intr-un consens desavarsit. De asemenea, in general, nu exista arme de distrugere in masa pe teritoriul statului.
  • Controlul vamal se face printr-un singur punct de frontiera, asigurat in permanenta de doua yale si o camera video de pe holul blocului. Nu avem vamesi corupti, iar introducerea de bunuri si/sau persoane pe teritoriul Sictiriei se face dupa o legislatie simpla, clara si democratica: bunul plac al intregii populatii. Tehnic vorbind, sunt sanse mari sa ader la Schengen inaintea Romaniei.

Ce-i iese Bucurestiului la faza asta:

  • Turisti veniti sa caste gura ca la urs, la portile celui mai mic stat autonom din lume. Milioane de turisti vor face o coada continua, de la gura de metrou de la Dristor, pana la mine acasa. Raul de turisti va fi obligat, pentru a ajunge la mine, sa intre atat in Romania, cat si in Bucuresti.
  • Cum nu ofer spatii de cazare decat dupa o selectie extrem de riguroasa, hotelurile din oras vor fi asaltate, gradul de ocupare va trece de la 100% la trei in pat, iar domnul cu stenogramele, patron al celui mai apropiat hotel, Rin, va putea sa ofere servicii picante la o scara net superioara.
  • Economia din zona va inflori. Cum pe teritoriul meu nu voi desfasura activitati comerciale, emigrand in fiecare zi catre locul de munca si imigrand seara inapoi, nici milioanele de turisti nu vor avea incotro, decat sa cheltuiasca miliardele de euro in Mega Image-ul de la colt, Tip-Top-ul de vis-a-vis, shaormeria de la Dristor, McDonalds-ul nou renovat si chioscul legume-fructe de pe Scolarilor.
  • Investitorii straini veniti sa se distreze vor realiza ca in Dristor nu exista nicio terasa mai de Doamne-ajuta si vor pune mana de la mana, ridicand noi si noi locuri de divertisment, care vor umbri absconsul Centru Vechi.

Asadar, domnule Oprescu, doamna Udrea, aveti numai de castigat. Va astept in audienta.

Advertisements




New Balls

3 10 2009

Asa se zice in tenis cand un jucator trebuie sa serveasca, dar mingile sunt prea tocite sau prea moi. New balls pentru domnul Tiriac, ilustru sportiv si mai nou comentator oricand si pe orice teme. “Nu-mi place sa conduc in Romania din cauza riscului si a culturii romanului” titreaza ZF un material in care, de la inaltimea miliardului, Romania se vede, cel putin la firul asfaltului, riscanta si inculta. Ne scuzati, domnule Tiriac, ca indraznim sa calcam pe aceleasi sosele pe care plutesc anvelopele dumneavoastra.

“”Nu conduc din cauza riscului ridicat, dar si din cauza culturii romanului care la inceputul lui noiembrie nu-si schimba cele patru cauciucuri de vara cu unele de iarna. A dat 10.000 de euro pe masina, dar nu mai da 200 de euro si pe anvelope”, spune fostul tenismen. Din cate stiu eu, o mare felie din vanzarile auto de la noi vin prin reteaua distinsului om de afaceri, lucru ce ar trebui sa il faca mai responsabil de ce porumbei scoate. Il iau chiar eu de mustata si il plimb in orice dealership de-al lui sa imi arate si mie cum poate cumpara patru cauciucuri (nu pun si rezerva) cu 200 de euro. Nu, nu de bicicleta. Daca e ca el, le platesc eu. Cu o conditie: sa isi incalte una din masini cu ele si sa mearga printre noi, sa vedem cum dispar riscurile si creste si coeficientul de inteligenta pe sosele odata cu prezenta dansului.

Nu m-as aprinde asa, dar cand eu dau 700 de lei pe o anvelopa, mi se pare un pic aberanta remarca. Si mai e ceva. Malaga, Nisa si Milano au in comun un singur lucru. Noua masini din zece, zgariate si julite la colturi. Deci, pana la urma, de cand e atat de prost in Romania, domnule Tiriac?