Pana de curent si lectia japoneza

24 03 2011

(Titlu alternativ: Cum mi-am petrecut pana de curent)

Cum trebuie sa fim mereu alerti si sa invatam din toate experientele oferite de viata, fie ele proprii sau traite de altii, lectia japoneza si exemplul de organizare din prisma recentelor evenimente nefericite nu a trecut pe langa mine fara folos.

Asadar, in seara asta, cand am ajuns acasa dupa munca, am aprins lumina si in 30 de secunde s-a stins, la pachet cu prizele, am fost mai calm si pregatit decat un asiatic inarmat cu doua bete in lupta cu bobul de orez.

Pasul 1.

La cinci minute dupa ce am intrat in casa eram deja echipat si ieseam pe usa, cu tot cu bicicleta, pentru o plimbare agreabila prin oras. Dupa aproximativ 1h30′ ma intorceam acasa convins ca am ocolit artistic situatia de criza si ca Dristorul se scalda din nou intr-o lumina ce face, ca intotdeauna, ca Las Vegas-ul sa para un copil sarac, din lumea a treia. Ceea ce este si adevarat. Dar, din nou, surpriza. Si la intoarcere era bezna totala. Ceea ce ne duce evident catre…

Pasul 2.

Am intrat in casa, am parcat bicicleta la locul ei, i-am scos farul si l-am folosit pe post de lanterna. Inarmat cu provizii consistente Рo salata imensa si un bol cu cereale, nu neapart in ordinea asta Р am trecut metodic la prioritizari.

La o trecere rapida in revista, doua laptopuri cu bateria plina si doua telefoane cu bateria aproape goala. Conform planului, am purces la pornirea primului laptop, concomitent cu stingerea unui telefon – pentru a pastra ceva din baterie.

Am continuat lupta de supravietuire infigand imediat cablul de transfer al telefonului ramas pornit in laptopul care era deja on. Deja, ca in basme, telefonul se incarca in trei minute cat se descarca laptopul in doua. Not the greatest achievement, dar lucrurile mergeau conform planului.

Cum stick-ul de net merge fara probleme, am initiat o serie de activitati educationale tip streaming Two and a Half Men.

Odata cu obstescul sfarsit al bateriei primului laptop, planul era clar. Urma sa pornesc laptop-ul numarul doi si sa mut telefonul la incarcat in el.

Aici aveam variante. A. Terminam de incarcat bateria primului telefon si incepeam sa il incarc si pe cel de-al doilea care, daca tineti minte, era deja stins pentru conservare. B. Nu terminam de incarcat bateria primului telefon si… nimic.

Oricum, cred ca evitam – la mustata, ce-i drept – momentul jenant in care nu avea ce alarma sa ma trezeasca maine dimineata, fiind 100% dependent de mobil.

Cu o tenacitate asiatica urmaream atent atat glumele din serial, cat si descarcarea bateriei de la primul laptop si in acelasi timp incarcarea telefonului. Pana cand…

…40 de minute, 35% baterie incarcata si 30% baterie ramasa mai tarziu…

S-a facut lumina.





S-au intors sutii

16 08 2010

I-am auzit iar azi-noapte, dupa o pauza de aproape doua luni. Ca intotdeauna, intre 3 si 4 dimineata. Suficient de tarziu cat sa fi disparut chibitii de pe strazi, sa fi adormit lumea si sa se fi intors si petrecaretii de prin oras. Suficient de devreme cat sa nu se fi trezit primii care pleaca la munca si sa nu fi crapat deja de ziua.

Semnalul e acelasi. Trei fluieraturi lungi si patru scurte. Sunt macar doi. Unul trece incet pe langa masini si observa. In functie de ce vede, fluiera. Aseara cred ca s-a auzit un zgomot dintr-un bloc, ca am apucat sa il vad pe unul langa o masina cum flutura din maini si o rupe la fuga. Era un tigan uscat, de cam 1.65 si maxim 60 de kile, cu o sapca alba si tricou galben pai. Din aia pe care ii apara sper.org.ro. Nu le dau link. Sa vina sa si-l fure singuri.

Am patit-o si eu si am inceput sa fiu mai atent din iarna, de cand faceau aceeasi patrula cand toate masinile erau inzapezite, si tot mai des in primavara, cand probabil le era mai foame. Imi pare rau ca nu am fost niciodata foarte pe faza cat sa ii si vad bine macar, daca nu apuc sa fiu batman sa ii si prind.

Politia? O gluma de rahat. Intr-un cartier in care tentatiile sunt vis-a-vis una de cealalta, shaormeria si McDonald’s-ul, e usor de ghicit pe unde patruleaza aparatorii legii.





De ce sunt scumpe creditele?

2 10 2009

brd

Nu stiu, poate si pentru ca sunt trei sucursale BRD pe Mihai Bravu, pe o distanta de mai mult sau mai putin de 500 de metri? Adica trei chirii, de trei ori mai multe costuri cu echipamentele si de trei ori mai mult personal decat intr-un singur punct care ar putea sa deserveasca intreaga zona? Eu unul pot merge fara sa fac febra musculara de la Dristor pana la Baba Novac, daca este nevoie sa ajung la un BRD. Asta se intampla in Dristor, care este o extrem de mica parte din Bucuresti. Ma doare capul cand ma gandesc la ce se intampla in toata tara.

Daca stau cateva secunde sa numar bancile din intersectia de la Dristor imi ies CEC, Banca Transilvania, Piraeus, BRD, BCR, Credit Europe, Alpha Bank, ProCredit si… sigur mai sunt cateva. Luam si noi in calcul ceva eficienta?





Marea Bordurizare

31 03 2009

Deja de mai mult de o saptamana nu mai am nevoie de alarma dimineata. Desi Videanu e de mult plecat prin tarile calde, Marea Bordurizare continua. Astazi, episodul Dristor. Trecem peste faptul ca, din start, nu avea sens sa fie inlocuite. Au pus bordura intre trotuar si strada. Credeam ca e tot. Nu. Au trantit si un brau de borduri etajate si intre trotuar si gradina din fata blocului. In prostia mea, din nou am crezut ca e tot. NU! Astazi, bravii muncitori pun borduri fix intre bloc si gradina din fata blocului. Sa le iasa la numar. Urmeaza sa imi puna probabil borduri si la usa de la apartament. In loc de prag. Negoita, sincer, cat ti-a iesit la faza asta?