Pana de curent si lectia japoneza

(Titlu alternativ: Cum mi-am petrecut pana de curent)

Cum trebuie sa fim mereu alerti si sa invatam din toate experientele oferite de viata, fie ele proprii sau traite de altii, lectia japoneza si exemplul de organizare din prisma recentelor evenimente nefericite nu a trecut pe langa mine fara folos.

Asadar, in seara asta, cand am ajuns acasa dupa munca, am aprins lumina si in 30 de secunde s-a stins, la pachet cu prizele, am fost mai calm si pregatit decat un asiatic inarmat cu doua bete in lupta cu bobul de orez.

Pasul 1.

La cinci minute dupa ce am intrat in casa eram deja echipat si ieseam pe usa, cu tot cu bicicleta, pentru o plimbare agreabila prin oras. Dupa aproximativ 1h30′ ma intorceam acasa convins ca am ocolit artistic situatia de criza si ca Dristorul se scalda din nou intr-o lumina ce face, ca intotdeauna, ca Las Vegas-ul sa para un copil sarac, din lumea a treia. Ceea ce este si adevarat. Dar, din nou, surpriza. Si la intoarcere era bezna totala. Ceea ce ne duce evident catre…

Pasul 2.

Am intrat in casa, am parcat bicicleta la locul ei, i-am scos farul si l-am folosit pe post de lanterna. Inarmat cu provizii consistente – o salata imensa si un bol cu cereale, nu neapart in ordinea asta –  am trecut metodic la prioritizari.

La o trecere rapida in revista, doua laptopuri cu bateria plina si doua telefoane cu bateria aproape goala. Conform planului, am purces la pornirea primului laptop, concomitent cu stingerea unui telefon – pentru a pastra ceva din baterie.

Am continuat lupta de supravietuire infigand imediat cablul de transfer al telefonului ramas pornit in laptopul care era deja on. Deja, ca in basme, telefonul se incarca in trei minute cat se descarca laptopul in doua. Not the greatest achievement, dar lucrurile mergeau conform planului.

Cum stick-ul de net merge fara probleme, am initiat o serie de activitati educationale tip streaming Two and a Half Men.

Odata cu obstescul sfarsit al bateriei primului laptop, planul era clar. Urma sa pornesc laptop-ul numarul doi si sa mut telefonul la incarcat in el.

Aici aveam variante. A. Terminam de incarcat bateria primului telefon si incepeam sa il incarc si pe cel de-al doilea care, daca tineti minte, era deja stins pentru conservare. B. Nu terminam de incarcat bateria primului telefon si… nimic.

Oricum, cred ca evitam – la mustata, ce-i drept – momentul jenant in care nu avea ce alarma sa ma trezeasca maine dimineata, fiind 100% dependent de mobil.

Cu o tenacitate asiatica urmaream atent atat glumele din serial, cat si descarcarea bateriei de la primul laptop si in acelasi timp incarcarea telefonului. Pana cand…

…40 de minute, 35% baterie incarcata si 30% baterie ramasa mai tarziu…

S-a facut lumina.