Paradoxul foamei

7 11 2012

Trec printr-o perioada de foame acuta. Vreau sa consum enorm de mult. Filme. Oameni. Carti. Muzica. Prietene. Prieteni. Cluburi. Locuri. Kilometri. Efort. Informatie. Nu conteaza ordinea.

Fac multe lucruri simultan. Considerabil mai multe decat in trecut. Si pe masura ce le fac, imi apare pofta de mai mult. Citesc o carte, ascult muzica si butonez pe tableta. Simultan. Si mi se pare ca imi lipseste ceva. Ca nu e de ajuns. Ca as putea sa fac mai mult. Ca timpul asta l-as putea petrece in oras, intre oameni, sau pe pista, alergand.

Alerg. Ore. Cu muzica in urechi. Si in timpul asta ma gandesc ca as putea sa citesc o carte sau sa vad un film. Daca merg la un film, ma gandesc cat timp pierd in loc sa alerg. Sau sa vorbesc cu prietenii.

Foamea de orice este urmata de o extrem de scurta satietate, care nu face altceva decat sa deschida o alta pofta, pentru un alt tip de consum. Sunt intr-un cerc vicios. Scriu bucata asta scurta de text acum in fuga, ca urmeaza sa ies. Cand voi fi in oras, probabil ca imi voi dori, aproape imediat, si altceva.

Nu imi dau seama daca devin defect, sau este o evolutie catre ceva. Si nu imi dau seama cand urmeaza marele reset. Probabil pauza, a carei nevoie nici macar nu o simt.

Imi este foame. Consum ce vreau. Si imediat apare o pofta noua.

Advertisements

Actions

Information

One response

14 11 2012
dixjam

Eu vad 2 posibilitati, la prima vedere. Ori recuperezi la modul general ceva ce iti lipsea, poate ca nici nu conteaza ce anume, atat timp cat recuperezi si “consumi” (cum spui tu). Ori incerci inconstient sa-ti acoperi prin miscare si cantitate ceva ce nu poti sau nu ai curajul sa faci sau sa contempli. Ceva foarte important pentru tine.
Nu stiu daca stii cazul persoanei care detine recordul la tari vizitate, mai avea 5 de vizitat cand am citit de el. si modul in care o facea era sa stea la un hotel de marca in capitalele tarilor, sa faca exact un numar fix de poze, sa stea exact 3 zile si sa manance numai la fast-food international. Un fel de bifare monotona a unui chestionar monstruoa si imaginar, la indigo, si asta face de 25 de ani. Nu este sigur cazul tau, dar blogul tau mi-a amintit de el.
Am 2 prieteni buni care fac ca tine, si de fiecare data ma ciocnesc de ei in legatura cu povestea asta. Eu sunt exact invers: fac numai 2 sau 3 lucruri o perioada de timp, dupa care trec la altele, ca si cum trec in alta viata. Si ca regula generala, nu imi mai amintesc emotional si faptic de nimic din ce am facut in trecut. In schimb, ei imi amintesc si de lucruri pe care le faceam acum 10 ani. De care eu nu-mi amintesc decat foarte vag.
O “solutie” la problema ta este sa existe mereu o miza la ce faci, indiferent daca e reala sau impusa arbitrar de tine. O sa vezi ca iti zboara foamea de TOT si TOATE pe geam in no time. La tine pare a fi totul hobby (si foarte bine, insa hobby fara miza).

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s




%d bloggers like this: