Bunul simt este, totusi, un mare rahat

8 10 2012

Un pic mai devreme, m-a calcat un bou pe picior. Am dat nervos din mana, dar am reusit sa imi inghit primele chestii care erau sa-mi iasa pe gura. Am auzit boul – ii spun in continuare asa, in spiritul titlului – ca isi cere scuze si pentru cateva secunde m-am simtit prost. Ca uite, biata rumegatoare nu a vrut si si-a mai cerut si scuze, iar eu am reactionat aiurea. Ca un nesimtit. Si apoi mi-am revenit rapid. De ce ar trebui sa fiu politicos atunci cand un bou nu isi poate controla activitatea locomotorie? De ce ar trebui sa zambesc eu si sa spun nu, nu, insist, eu imi cer scuze, ca universul m-a asezat pe directia ta de mers? Pentru ca societatea a decis ca asa e bine? How’bout a nice steamy little helping of go fuck yourself?

Traiesc in epoca in care nu e frumos sa ii spui prostului ca este prost. Pentru ca arati ca esti needucat. Pentru ca trebuie sa ii lasi si lui loc sa traiasca in lumea asta. Ca sa poata si el, mai tarziu, sa incurce stanga cu dreapta sau frana cu acceleratia si sa te calce pe trecerea de pietoni. Profesorilor le este frica sa le mai dea 7 retardatilor din ciclul primar. Ca vin cu parintii la scoala, pun plangere, fac referat si apoi au inspectie pe cap. Nu conteaza ca Danut isi mananca mucii din nas si maximul de caligrafie este atunci cand scrijeleste Mue pe banca. El este viitorul. Pentru el scrie pe cutit atentie, obiect ascutit. Cata vreme, intr-o situatie sau alta, voi ajunge sa depind in vreun fel de un prost, asta nu va fi decat felul naturii de a imi spune vezi idiotule? Asta se intampla doar pentru ca l-ai lasat sa existe.

Stii grasa aia care este de trei ani la dieta? Da, aia un pic mai grasa decat acum trei ani, cand s-a apucat prima oara de dieta. Aia careia ii spun femeile vai, ce ai slabit, arati minunat! O vezi ca mananca. Mereu. Graunte, la ora 9. Biscuiti dietetici, la 10. Un lighean de salata, la 11. Doua banane, la 12. Un iaurt, la 1. Si tot asa. Ai incetat acum un an jumate sa te mai intrebi cum o sa mai slabeasca, daca baga mereu in ea. Iti vine sa ii spui Graso, am un secret. Vrei sa slabesti? Fa o pauza intre mese. De mai mult de trei ore. Si apoi creste pauza asta. Apuca-te de sport. Misca sunca. Ei bine, nu! Doar nu esti nesimtit, nu? Si grasii sunt oameni. Chiar daca ocupa mai mult loc, sunt mai inceti si trebuie sa faci cativa metri in plus cand ii ocolesti. Ei iti sunt egali. Asa spun normele de bun simt. Tine minte si la urmatorul incendiu, cand ea o sa fie in fata ta pe scara de urgenta. Plus ca ea are nutritionistul ala, care i se ocupa indeaproape de dieta. Uite, ala baiat bun. Doar nu o fi fraier, sa isi invete grasele sa slabeasca rapid si sa se scoata singur din afaceri.

Toleranta este un cuvant pe val. Un must have pentru orice persoana de bun simt. Este normal sa iti astepti randul cand vorbesti. Este corect sa lasi interlocutorul, chiar daca trazneste de prostie, sa isi termine ineptia. In curand va aparea sistemul discutiei cu bon de ordine. Ai numarul sase? Vorbesti cand termina primii cinci. De ceva timp este OK sa asculti. Pentru ca nu stii daca ai ceva mai bun de spus, decat dupa ce auzi toti mormolocii concurand la sectiunea platitudini pe minut. Si apoi, cand iti vine randul, nu uita de bun simt. Tine cont de cei mai in varsta, respecta-i pe cei mai cu vechime, tolereaza si sprijina mucosii nascuti acum cinci minute. Pentru ca toata lumea nu doar ca are dreptul la opinie, dar in special tu ai obligatia sa ii asculti si sa ii aprobi.

Feed-back. Alta bijuterie a vietii. Este intotdeauna util si eminamente binevenit. Dar stai. Repet. Cu bun simt. Cu perdea. Cu inflorituri. Cu minim 97.3% discurs pozitiv, iar abia in restul de 2.7% trebuie sa spui daca te deranjeaza ceva. Dar grija mare. Tonul si constructia frazei trebuie sa fie maxim neutre. Desi este bine primita si o jumatate de lauda. Asta mai ales cand vorbesti cu un taran. Pentru ca stim cu totii ca melteanului, daca ii vorbesti frumos, politicos si manierat, ii va trece pofta de scuipat seminte, nu va mai injura in trafic si, cel mai important, va spune Draga Aneta, cu respect, binevoieste a primi doua palme de la mine, daca nu este cu deranj inainte de fiecare corectie pe care i-o va aplica nevestei, cand ajunge trotilat acasa, dupa o zi de ‘munca’.

Cacat. Da, chiar am scris asta. Cacat. Ce-ar fi sa fim mai rapizi, mai destepti si mult, mult, mult mai competitivi? Sa avem discutii din care sa sara scantei si idei, in loc sa avem dialoguri plate dar ah, pline de bun simt? Ce mari descoperiri sau evolutii in stiinta s-au facut cu bunul simt? A fost vreun savant care a trimis o scrisoare politicoasa tuturor omologilor din domeniul sau, anuntandu-i ca va descoperi motorul in doi timpi, explicandu-le cum si dandu-le si sase luni timp de ragaz, sa ajunga la acelasi nivel, inainte de anuntul public?

O gramada de oameni ambitiosi au alergat ieri la maraton. Cum ar fi fost o mare busculada la start, plina de oameni care zic va rog, dumneavoastra primul! Dar nu, insist, dumneavoastra primul! Jenant, nu? Ei, cam asa e viata asta desprinsa din codul bunelor maniere. Minus la evolutie, dar un mare apanaj al mediocritatii.

Advertisements

Actions

Information

4 responses

9 10 2012
Despre tocuri si alti demoni

Daca tu ai parte de boi, lumea mea e populata de… vaci. Cu toate ca nimanui nu-i place frigul, combinat sau nu cu ploaie, eu asteptam, cu jind, sa pot sa port o pereche de pantofi, macar, in faza initiala.

Fie ca zabovesc in statia unui mijloc de transport in comun, fie ca ma aflu in el sau la o coada (de orice tip ar fi ea), degetele mele parca sunt o atractie continua de picioare ce sustin corpuri masive, ce se balangane in nestire. De madame, normal!

Am ajuns sa fiu pe faza sa le anticipez miscarile, ca nu cumva sa le atrag infigerea tocurilor – cui, groase sau de mici dimensiuni – in degetelele mele firave (da, acum sunt la diminutiv, pt ca nu cred ca va mai ramane ceva din ele, cu asemenea specimene).

Atat de tare le-am simtit in pironirea si nesimtirea lor, incat nu-i nevoie sa inchid ochii sa-mi amintesc durerea degetelor stropsite! – scuzati termenul.
Daca nu le-as purta, as face o campanie, putin lipsita de originalitate, recunosc, de tipul: “Spuneti NU tocurilor cu asterisc!”. Exact asa. Si nu, normal ca nu tocurile au “*”, ci mesajul in sine, a carui explicitare ar fi: “Exceptie facand persoanele purtatoare nu numai de tocuri, ci si de bun-simt. Iar vacile, ovinele, caprinele si alte bovine, sa nu mai dea din copite!”.

9 10 2012
silverwolf

Well, comentariul tau aproape ca merita o postare separata 🙂

9 10 2012
Despre tocuri si alti demoni reloaded

As fi vrut sa dau dovada de mai multa concizie, dar, bad luck! Indignarea mi-a dat frau liber sa ma desfasor, no matter how…much! 🙂

19 10 2012
Cata_C

De multa vreme nu am mai citit un post asa bun, la obiect cu cotidianul…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s




%d bloggers like this: