Nu scrie despre ce nu iubesti. Cazul Dacia Lodgy

6 06 2012

Doua chestii vreau sa spun cu titlul asta. Nu scrie despre ce nu iubesti, pentru ca nu o sa iasa frumos, si ne-am cam saturat de texte scrise aiurea. Apoi, nu scrie despre ce nu iubesti, pentru ca doar cand iubesti ceva stii foarte bine despre ce e vorba si ai toate informatiile care iti trebuie, cat sa iasa ceva corect si bine documentat.

Hai sa vorbim un pic de produse. Cred ca pot sa vorbesc despre, citesc despre sau privesc imagini cu masini, ceasuri si butoni, fara a mai tine cont de notiunea timpului. Suna pueril, superficial, cum vreti voi, dar astea sunt slabiciunile mele, pe o tema pur comerciala.

Am ajuns deja la al treilea paragraf, pana cand intru efectiv in subiectul de astazi. Impardonabil pentru normele jurnalismului, dar hei, nu am mai scris de mult si ma mananca degetele. Astazi s-a lansat Dacia Lodgy. Am citit peste zece articole despre asta si, din ce vad la o monitorizare sumara, online-ul a produs pana acum peste 50 de articole. Vreau sa critic – constructiv, sper eu – tonul unei bune parti a articolelor.

Mai exact, am o problema cu exagerarea. Sa notam de la inceput. Nu doar ca nu sunt un fan al marcii Dacia, dar am si o parere – preconceputa, nejustificata, subiectiva – proasta despre soferii de Dacie. Asa sunt eu, uit anii in care am condus o Nova.

O cronica cinstita a Daciei Lodgy ar spune ca astazi s-a lansat un monovolum – atentie, domnilor redactori si editori, nu primul monovolum romanesc, caci asta a facut domnul Persu in 1924 – pe segmentul entry-level, pentru oamenii fara pretentii, dispusi sa primeasca un raport onest pret-calitate. In cazul de fata, bani putini, calitate pe masura. Este o masina spatioasa, daca ne uitam la numarul de sapte scaune, insa nu stim si care este locul real pentru fiecare pasager in parte. Nici nu stiu daca vreunul dintre cei care au scris despre masina a luat loc pe fiecare scaun, si-a pus centura, a incercat sa nu dea cu genunchii de spatarul din fata si a gasit toate butoanele si manerele la indemana. Are o motorizare care iti permite deplasarea rectilinie uniform-variata – glumesc – intre punctele A si B, fara veleitati sportive sau orice alte pretentii.

Are portbagaj. In portbagaj incape nu doar un porc, ci mai multi porci. Asta este o chestie extrem de importanta pentru publicul-tinta. Sa ne calibram asteptarile. Daca 10% dintre modelele Lodgy vor fi vadute catre acea familie tanara, care isi transporta doi copii, multe mingii, doua biciclete si trei colaci gonflabili, cum ni se va servi probabil reclama, 90% dintre romani vor cara lemne, caramizi, chiuvete, copaci, lazi cu bere si, sa nu uitam, porci. Multi porci.

Onest ar fi sa spunem, mai mult decat orice am scris mai sus, ca este o masina urata. Ca nu respecta proportiile estetice. Ca este un mutant intre liniile curente de modele Dacia si Renault. Dar nu este ceva grav, pentru ca, sa nu uitam, in afara de cei care au prezentat astazi masina ca pe un adevarat vehicul glam, nimeni nu are pretentia reala ca acest automobil sa fie frumos.

Bordul – din ce vad in poze – este in continuare sub nivelul fostei mele masini, din 2002. Ce-i drept, masina anului 2002. Dar compar mere cu pere, clase diferite si segmente diferite. Asta din punct de vedere al optiunilor incluse si al functionalitatii. Am mari dubii ca materialele ar fi la aceeasi inaltime, pentru ca nu vad aici nimic mai mult decat un bord de Logan, cu un loc amenajat pentru display.

Vad ca motorizarile au 90, 110 si 115 CP. Nu vad nicaieri in articole – poate nu m-am uitat eu suficient de atent – care este masa vehiculului. Pentru ca 90 CP pot fi suficienti la clasa mica si 900 Kg si in acelasi timp total irelevanti pentru 1,4 tone.  Nu vad nici cuplul motor la care obtinem puterea optima.

Cum se simte schimbatorul? Este asezat OK pentru bratul soferului? Cum sunt pedalele, spatiate, tari, moi? Oglinzile si suprafata vitrata ofera suficienta vizibilitate? Scaunele sunt tari, au suficient sprijin latera? Avem un raspuns pentru intrebarile astea, care se poate obtine in doua minute de stat in masina, sau am scris dupa comunicat?

Urca in mai multe masini. Citeste despre mai multe masini. Uita-te la mai multe masini. Pipaie. Simte. Partea tactila este extrem de importanta pe termen lung. Fa-ti o impresie. Invata ce iti place si ce nu. Retine marcile, clasele si preturile masinilor care nu iti plac, ti se par mediocre, iti plac si, cel mai important, pe care le iubesti. Nu te apuca pur si simplu sa scrii despre o masina din nimic, pentru ca nu ai niciun reper setat.

Si mai e ceva. Condu intai masina, si abia apoi scrie despre ea. Stiu, in domeniul auto exista articolul de prezentare, exista road testul si exista testul de anduranta. Ghiciti ce conteaza cel mai mult.


Actions

Information

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s




%d bloggers like this: