Epopeea creditelor – ziua II

15 11 2007

ANAF Sectorul 3. Camera 3. Placuta mare, rosie, metalica:
<In acest serviciu nu se primesc „ATENTII”>

Mai aveam nevoie de inregistrarea drepturilor de autor, cu care intarziasem un pic. Cam opt luni. Ieri eram pasibil de 500 de lei (noi) amenda.
Azi intru iar, cu forte proaspete.
– Buna ziua. Am de inregistrat un contract de drepturi de autor. Am mai vorbit si ieri, firma nu mi-a dat ştampila cu eliberarea tarzie asa ca revin cu aceeasi problema.
– Ati fost si ieri aici?
– Da.
– Hmm…contractul e din martie…asta e urat, e de amenda. 250 de lei.
– A, ieri amenda era 500 de lei. Daca vin maine se face 100?
– Cine a zis 500? E 250. O platiti pe loc. aveti banii?
– Da, ii am. Hai sa scap repede si de asta ca nu am timp.
– Aveti banii??? Si platiti amenda?
– Da. cu cat mai repede, cu atat mai bine. Ma grabesc.
– Biiiine. Asteptati afara pana va fac dosarul.
Ies, ma asez pe un scaun, butonez un pic telefonul. Trec cam doua minute. Iese functionarul public din biroul in care nu se primesc „ATENTII”.
– Hai cu mine sa iti rezolvam dosarul.
Merg, trec de toate usile, ajung la niste scari. Se opreste si isi rumega tigara. Cum facea pe vremuri Stallone cu batul de chibrit in Cobra. Deja incepe sa miroasa.
– Uite ce e. Tu ar trebui sa dai 250 de lei.
– Asa…
– La noi la ANAF cea mai mica amenda e de 50 de lei. Nu te incadrezi la asta. Si nici statul nu simte nimic cu o amenda ca asta…
– Si…?
– Pai problema cu dosarul tau e ca trebuia inregistrat de prea mult timp.
– Stiu asta.
– Eu azi am dat deja cinci amenzi de 250 de lei. Ma gandesc asa. Pot sa vorbesc cu doamna de la registratura sa …greseasca data. Ea stiu ca pentru 10 lei mai inchide ochii. Da…e mai greu. Trebuie sa o conving, ca e mai incapatanata. Adica eu cred ca am fi amandoi multumiti cu 20 de lei. 10 mie, 10 ei…
– Ati fi?
– Pai tu nu mai dai 250… eu nu mai scriu amenzi…toata lumea castiga.
– Bun, hai sa o facem asa. Oricum nu ma incalzeste cu nimic daca pierd niste bani cu sau fara chitanta.
Mergem inapoi in biroul lui si rezolvam ostilitatile. Apoi ma ia spre registratura. Unde, in costul spagii, e inclus si saritul cozii. De vreo 15 insi nervosi si transpirati. Ma ia si ma bga in fata.
– Uitati doamna, el e urgenta de care am vorbit.
Se uita la mine, se uita la contract, imi trage o ştampila si o semnatura si gata. Interesante sunt drumurile spagii. Contractul meu doar ce a calatorit opt luni in timp. Cu doar 20 de lei.

Actul II – La banca.

Coada la credite. Imi vine randul. Pana la mine nu avusese nimeni actele complete. Ajung la rand. O blonda pe la 35 de ani. Foarte amabila. Un pic socata ca stiu deja tot si am actele la zi din prima incercare. Completam toate datele. Printeaza contractul. Dau cam 376.981 semnaturi. Ajung la suma. Hopa, stati un pic ca mi-ati pus cu o mie in minus la credit. Aaaah, mii de scuze, greseala mea. Il rupe si mai printeaza o bucata. Trec de suma. Ajung la perioada. 120 de luni? Asta nu e cam 10 ani? Un pic mai mult decat cei cinci ani pe care i-am cerut? Vai, imi cer mii de scuze, nu stiu ce se intampla cu mine, va rog sa ma iertati, din obisnuinta am trecut zece ani, bla bla bla. Mai tragem o dubla. De data asta castigatoare. Apropo, banca zice ca eu as avea cheltuieli lunare de cam 245 de lei. Daca ar sti ei…
Oricum, e gata, dosarul merge la analiza si dupa o zi jumătate de paperwork m-am rezolvat.

Costuri pe bune: 35 lei
Plati informale: 22 lei
Total cheltuieli pentru epopeea creditelor: 57 lei


Actions

Information

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s




%d bloggers like this: