(Sursa)
Cred ca o sa fac rubrica permanenta.
(Sursa)
Cred ca o sa fac rubrica permanenta.
(ajuns pe pagina prin ricoseu de aici)
Trebuie sa recunosc, am mai vazut site-uri in care aia 10% informatii utile pentru cititori – articolele din site-urile de stiri, pentru cei care mai tin minte care era scopul site-urilor de stiri – sunt inghesuite undeva, pe o coloana rahitica, in primul ecran. Dar baietii astia joaca in alta liga. Primul ecran si inca un scroll, pana ajungi si la ceva informatii. Nu ca ar fi vreun monument de continut si acolo, oricum.
In cinema, a making-of, also known as behind-the-scenes, is a documentary film that features the production of a film or television program. This is often referred to as the EPK (electronic press kit) video, due to its main usage as a promotional tool, either concurrent with theatrical release or as a bonus feature for the film’s DVD. Sursa.
Dragele mele zane de prin diverse agentii, firmulite sau mici bordee creative. Este making-of. Cu un f. Nu exista making-off. Doi de f sunt doar la fuck off.
Multumesc.
In episodul urmator, Creativ versus Creator. Saga continua.
Doar ce am vazut o reclama pe Prima si sper ca nu urmeaza sa scriu o prostie, dar imi suna la modul urmator:
La magazinul InterSport din Bucuresti Mall, numai in data de 23 noiembrie ai trening Adidas la 399 lei. La Hervis Sport ai acelasi trening cu 100 de lei mai ieftin, oricand! Compara si tu!
Asta e ceva nou pentru mine si stiam ca CNA ar avea o mica problema cu asemenea practici. Again, daca a mai vazut cineva asta, confirmati-mi sau contraziceti-ma.
Asa-i ca suna a inceput de banc? Asta ma gandeam si eu. Revenim.
Doi idioti intr-un avion:
- Ce ai acolo?
- Noul Halls [dupa cate luni / ani de zile de la lansare se poate spune oficial ca un produs nu mai este nou?]
- Cum este efectul Halls? [cum, Dumnezeule mare, cu d mare si tot tacamul, poti sa gandesti o intrebare atat de sinistru retardata? Cine a intrebat vreodata, intr-o discutie de oameni sanatosi mental, CUM ESTE EFECTUL HALLS?]
- Efectul Halls este asa [mana in gat, tras de cravata si izbit repetat de tetiera scaunului din fata. Spart piramida nazala si strans degetele in masuta plianta din scaun pana se invinetesc. Lovit in zonele moi cu catarama centurii de siguranta. Asa e efectul Halls, dobitocule! Mai pui intrebari tampite acum? Nu mai zici nimic, ha?]
Ai intrat vreodata cu gipanu pe plaja sa impresionezi gagica? Ai intrat vreodata cu ursuletu din ’85 in nisip si ai ramas impotmolit? Ai ramas vreodata cu mertanu fara benzina pe plaja din Mamaia? De acum exista benzinariile potrivite pentru tine. Pentru taranul din tine. Direct in buza marii.
Pun si eu o intrebare. Nu am un raspuns, ci doar o curiozitate, ca nu am sarit gardul din presa de atat de mult timp cat sa uit cum miroase o comanda.
Am impresia ca prin trusturile ce-a mai ramas din trusturile de presa, online-ul e apendicele ala ciudat, pe care nu prea il intelegi, dar in care iti poti arunca gunoiul fara nicio remuscare. Adica pe de o parte vezi online-ul ca pe o salvare, ca pe acel next step (low cost), iti muti oamenii din print, TV sau orice alte medii acolo chit ca nu au idee cum sa puna un link, iar pe de alta parte il iei la misto, torni pe internet tot ce pute si inchizi ochii, la modul ce-o fi o fi. Sigur aia multi care iti fac trafic si iti salta pretul la publicitate or sa inchida indulgent ochii cand le arunci o mizerie de advertorial nemarcat in ochi si or sa iti multumeasca in continuare ca inca le permiti acces gratuit la contentul tau ‘premium’.
Sau nu. Si aici imi permit sa postez un comentariu aparut astazi pe apendicele online al unei publicatii, ca replica la un articol corect, impartial si fara nicio urma de influenta corporatista:
“foarte interesant articolul. ar fi fost perfect daca nu ar fi lipsit ceva:
(P) (P) (P) (P) (P) (P) (P) (P) (P) (P) (P) (P) (P) (P) (P) (P) (P) (P) (P) (P) (P) (P) (P) (P) (P) (P) (P) (P) (P) (P) (P) (P) (P) (P) (P) (P) (P) (P) (P) (P) (P) (P) (P) (P) (P) (P) (P) (P) (P) (P) (P) (P) (P) (P) (P) (P) (P) (P) (P) (P) (P) (P) (P) (P) (P) (P) (P)
(P) – publicitate”
Ce are cititorul si nu are autorul este un pic de respect. Desi comenteaza pe un site al carui trafic vine intr-o buna masura de la o hartie mondena, de unde si un bounce rate deloc de invidiat, comentatorul raspunde la tentativa de prostit pe fata a autorului fara nicio injuratura. Desi daca ar fi vrut, ar fi fost indreptatit.
Acum eu nu pot sa nu ma intreb cum se face ca oficialii unei companii pe care daca lucrezi ca jurnalist pe domeniul respectiv iti tai si o mana doar ca sa ii prinzi la un interviu au declarat in exclusivitate ca “nu se aşteptau să aibă un succes atât de mare în Capitală” si ca s-au “bucurat de un nivel foarte mare de interes manifestat faţă de serviciu”. Atat. Nici nu miroase deloc dubios (mi-am permis sa corectez niste greseli de gramatica in citate).
E ok sa citesc seara ce am vazut dimineata pe agentiile de afara, trei paragrafe se traduc extrem de greu. Nu e atat de rau ca imi citezi o alta sursa online fara sa imi dai si un link, ma descurc eu cu amicul Google. Este absolut normal sa publici advertoriale, in special pe foamea din perioada asta. Dar sa nu le marchezi ca atare si sa ma sfidezi mi se pare ca e un pic jenant. Un pic? Ei, hai sa fim seriosi. Pute rau.
Update: Comentariul pe care l-am copiat mai sus a fost postat in jur de 10.25 iar pana acum (12.00) a fost sters. Sigur asta e solutia pentru succes. Ascundeti mizeria sub pres.
Imediat ce s-a spart gasca de la Business Standard, un fost coleg a prins un contract in publicitate. E, nu este chiar asa, dar seamana mult prea bine cat sa nu fac un pic de misto pe tema asta.