Tiganii raman tigani

Asta asa, ca sa incepem anul cu postari pozitive si politically correct. My ass.

Toata luna decembrie, in fiecare dimineata de la Dumnezeu, s-a perindat prin Dristor o gasca de tigani colindatori. 10-12 negri, cu capra, bice, fluiere si urlaturi. Colinde traditionale romanesti, urlate pe tiganeasca. Si haos si declansat toate alarmele masinilor din cartier. Sa se auda ca au venit tiganii la cersit colindat. O luna intreaga au adus spiritul urarilor traditionale romanesti. Ce daca in Romania traditionala urarile astea se fac prin traditie in trei zile din toata luna? Tiganu a zis asa: ori ma duc sa muncesc ceva cinstit o luna de zile, sa pun ceva pe masa oracaitorilor de la cort, ori ma duc la colindat, sa strang pomeni pe dat din bici si suflat in fluier? Pai ia sa vedem, cum am putea sa facem ceva sa scoatem complet ideea de munca din peisaj?

Stau de sapte ani in Dristor. In fiecare sambata si duminica pe care am prins-o acasa de cand m-am mutat aici, o tiganca umflata cerseste, cantand in gura mare, printre blocuri. Intotdeauna cel tarziu pana la ora 09:00. Intotdeauna ii e foame, e bolnava si sta sa moara. De sapte ani. In general, o proasta din blocul de vis-a-vis ii arunca o punga cu mancare. In fiecare sambata si duminica, tiganca vine urland – o auzi cu zece minute inainte sa ajunga, urla de pica tencuiala de pe blocuri – si se posteaza in fata blocului. Nu tace pana nu pica punga cu mancare. Daca nu e proasta de peste drum acasa, ghinion pentru tot cartierul. Tiganca urla pana crapa. Si sapte ani de zile sunt dovada ca nu crapa usor.

E duminica. 1 ianuarie. Prima zi de dupa revelion. Cine credeti ca era la 08.40 in fata blocului meu, cantand de foame?

Nici o mie de ONG-uri n-au sa schimbe nimic la capitolul ‘protejatului’ tiganilor, cand romanii trebuie de fapt protejati de tigani. Nici doua sute de schimbari de nume nu vor schimba caracterul tiganilor. Nu cat timp atatea mizerii umbla dupa mici combinatii, cersit si furt, in loc sa puna mana la munca. Si nu ma intereseaza exceptiile. Da, sunt convins ca sunt si tigani destepti si cinstiti. Exista si tigri albi, dar daca pui un copil sa iti deseneze unul, tot in dungi va iesi.

Intr-o mare de incertitudini, 2012 vine si cu un lucru sigur: tiganii raman tigani.

Taximetristii nu pun intrebari. Punct.

Cand ma duc la un taximetrist care sta cu masina pe un colt de strada, eu pun intrebarea. Liber? La care accept doua variante de raspuns. Da, sau nu. Sub nicio forma nu inghit sa imi raspunda cu ‘unde’ sau ‘incotro’, ca sa stabileasca el daca e liber sau nu, dupa cum ii convine. El imi presteaza mie un serviciu, pentru care primeste de obicei mai mult decat arata ceasul la finalul cursei. Daca am dialoguri ca in seara asta, cu ‘liber?’ – ‘incotro?’ – ‘liber, da sau nu?’ – ‘cum adica?’ e normal ca inchid usa si ma duc mai departe. Nu am timp de discutii. E ca si cum as vrea sa cumpar o paine si vanzatoarea m-ar intreba, ca sa hotarasca daca o merit, ‘pentru ce’.

ProSport: zero informatie utila in primul ecran

Trebuie sa recunosc, am mai vazut site-uri in care aia 10% informatii utile pentru cititori – articolele din site-urile de stiri, pentru cei care mai tin minte care era scopul site-urilor de stiri – sunt inghesuite undeva, pe o coloana rahitica, in primul ecran. Dar baietii astia joaca in alta liga. Primul ecran si inca un scroll, pana ajungi si la ceva informatii. Nu ca ar fi vreun monument de continut si acolo, oricum.

Un pic de Olanda si Germania la mine in casa

Cum am zis Olanda, cum v-ati gandit la chestii usor peste limita legii. Gresit. Ce va povestesc eu aici este pura electronica. Doar ce m-a vizitat un om de treaba, care lucreaza la niste vechi si buni prieteni de-ai mei, sa imi inlocuiasca – pentru a treia oara – un dispozitiv care sa imi dea acces la niste servicii pe care le plateam degeaba. Eu credeam ca imi inlocuieste cutiuta-minune noua nefunctionala cu o alta cutiuta-minune noua, doar ca functionala.

Leit-motivul postului asta? Evident: gresit. Se pare, dupa cum imi povesteste omul asta de treaba, ca aceste cutiute-minune noi sunt cutiute-minune vechi, candva functionale in casa unui olandez zambitor sau a unei nemtoaice usor supraponderale, cu variate defecte, care au fost dezmembrate, reasamblate si ‘tunate’ cu o sursa noua si o carcasa lucioasa, pentru a fi vandute drept noi in Romania.

Acum as putea fi indignat, dar de fapt echipamentul asta, prin contract, nu este al meu, nici al urmasilor urmasilor mei, ci al companiei, care decide singura nivelul de calitate livrata in piata. Asa ca prefer sa ma simt chiar norocos. Omul asta de treaba mi-a deschis ochii. As putea fi fost unul dintre aia 1.000 care au semnat contracte pentru super-viteza si acum sunt pe lista de asteptare, pe termen nedeterminat. Sau printre aia care au semnat contract pentru super-viteza si router wireless, care acum sunt rugati sa accepte un discount in locul router-ului wireless. Sau printre aia care  au vazut oferta de pe site cu HD si DVR si s-au grabit sa semneze, fara sa stie ca nu mai sunt decat ori echipamente HD, ori echipamente DVR, dar nici picior de HD cu DVR.

Clar sunt norocos.

O mica diferenta

Doi soferi, aceeasi zi.

1. Excuse me, Sir, do you mind if I take my jacket off? – Londra, una din cele mai calde zile de septembrie din 1885 incoace.

2. Nu te deranjeaza tigara, nu? – Bucuresti, o zi obisnuita.

Cum mai fura Politia Rutiera

Sa zicem ca am luat o amenda pentru viteza vineri seara, pe 16.09.2011. Nu comentez nimic, ma uit pe procesul verbal, imi verific numele, numarul, viteza, totul pare OK si semnez. Am 48 de ore sa platesc jumatate din amenda, altfel dau pretul intreg. Sambata si duminica nu intra in calcul, pentru ca nu sunt zile lucratoare. Luni nu reusesc sa ajung sa o platesc la timp, asa ca azi, la 9, sunt la CEC-ul de langa mine, gata sa o rezolv.

Surpriza. Stimatul domn politist a trecut 16.06.2011 la data, in loc de 16.09.2011. O mica scapare. Scapare care:

a) Ma pune in imposibilitatea de a face o plata valida pentru jumatate din suma la 48 de ore de la primirea amenzii – conform datei, erau trei luni plus 48 de ore

b) Ma pune in imposibilitatea de a contesta amenda – orice plangere se depune in decurs de 15 zile lucratoare de la data procesului verbal.

Cum se rezolva? Mers direct la sectia de la Udriste, la sefii lor, plimbat la trei birouri, cautat in baza de date A4 cu coperti cartonate, luat stampila pe procesul verbal si corectat data si mers inapoi la plata. Proces lung, consumator de timp si nervi, pe care si mizeaza organele cand fac manarii de genul asta, in ideea ca fraierul se descurajeaza si plateste.

Asadar, deschideti bine ochii, nu semnati ca prostii – cazul meu – fara sa cititi atent tot si nu aveti incredere in organele politienesti.

A, tovarasu Coricovac Valentin, salutari de la seful dumneavoastra, ca inteleg ca nu e singura eroare de ‘resetat luna’ din ziua de vineri.

15 minute de mizerie, prezentate de Bergenbier si sistemul medical

Sa zicem ca, la un meci de fotbal oarecare, intre descultii de la Steaua si saracii de la Pandurii Targu Jiu, un fotbalist isi rupe glezna, undeva, la mijlocul terenului. Ca in tarile normale, te astepti ca imediat ambulanta sa fie pe teren si omul sa fie transportat rapid la spital. In tarile normale, am spus. Nu aici.

Aici, stadionul are o singura cale de acces pentru automobile, printr-un colt al stadionului. Doar ca la Ploiesti, unde s-a jucat meciul, ambulanta nu a putut sa intre pe teren timp de opt minute – in care un om zacea cu glezna rupta – pentru ca gura caii de acces era blocata de o uriasa cutie gonflabila Bergenbier. Opt minute au fost necesare pentru ambulanta sa ajunga dintr-un colt al terenului – in medie de 105 x 52 de metri – pana la mijloc. Sase stewarzi – din cate am vazut in imaginile de la TV, poate au fost mai multi – au calarit si tavalit cutia de Bergenbier in toate felurile posibile, doar-doar o avea loc si ambulanta sa intre pe teren. Cat de nesimtit poti sa fii, ca sponsor – pentru ca da, sponsorul a ales unde sa plaseze reclama – incat sa obturezi singura cale de acces spre teren si cat de nesimtit sa fii ca organizator incat sa accepti asta, stiind reglementarile internationale in fotbal? La raspunsul asta sa se gandeasca Steaua, in rol de gazda, si primaria Ploiesti, ca administrator – doua parti care in mod normal, deci nu neaparat si la noi, ar trebui sa plateasca fotbalistului toate cheltuielile de spitalizare si daune pentru neplacerile ce urmeaza cu siguranta in viitor.

Din punctul meu de vedere, Bergenbier se transforma dintr-un brand de bere proasta, intr-un brand de bere proasta la locul nepotrivit.

Dar asta e doar prima parte. Ca si cand a intrat ambulanta pe teren – BDT mi se pare, dar e posibil sa ma insel – au inceput cu adevarat glumele cu prosti. Pentru ca daca aia sunt cadre medicale specializate, merita doar sa zaca pe un teren cu glezna rupta si sa conteze pe ajutorul unor oameni fix la fel de competenti ca si ei.

Scenariu: om cu glezna rupta, la pamant, pe spate. Actiune: scoatem o targa inalta, cu roti. O coboram la minim, dar nu merge. Bagam targa inapoi in ambulanta. Scoatem o targa fata roti, clasica, cu manere. Nu suntem in stare sa o folosim, dupa ce o punem langa omul de jos pe lung, pe lat si pe diagonala. Nu se potriveste. O lasam acolo si mergem inapoi la ambulanta. Scoatem a treia targa, pe roti, ceva mai joasa. O lasam la minim, dar tot nu e suficient. Pana la urma il luam pe sus pe accidentat, mana de la mana, si il trantim pe targa. Sapte minute.

Dragii mei prieteni retardati din ambulanta, ridicatul unui om de la pamant, in caz de fractura, nu este ceva ce invatati undeva prin prima saptamana din aia 35 de ani de facultate pe care ii faceti? Sa nu va mai aud ca plangeti de foame, ca o meritati.

O singura mentiune. Au trecut cam 15 minute de cand am inceput eu sa fiu atent la viteza de reactie, in realitate au fost ceva mai multe.

UPC insista sa avem o relatie la distanta

Stiu, inca o postare din seria ‘aceea’. O sa ziceti ca in afara de UPC si de muzica nu mai stiu altceva. E posibil sa aveti dreptate, dar, in apararea mea, sunt pe pastile.

Daca ar fi sa incerc o metafora cu Facebook ca sursa de inspiratie, la relatia mea cu UPC as trece ‘it’s complicated’ si as recunoaste deschis ca visez la statutul de ‘single’. Dupa despartire i-as pune pe wall lui UPC toate pozele xxx stranse de-a lungul timpului si mi-as avertiza prietenii ca UPC e o doamna cu moravuri usoare. Cu tot cu riscul de a fi intrebat de ce am stat atat de mult cu ea.

Relatia mea contractuala cu UPC, prea lunga si prea cu nabadai, a mai primit un semn de racire in seara asta. Ma gandeam sa o sun, cand ma intorceam de la munca, sa o intreb ce mai face, daca totul e ok, si de ce nu mai imi face lucrurile pe care mi-a promis prin contract ca mi le face.

In loc sa imi raspunda si sa ma ajute sa castig un pic de timp, ce credeti ca mi-a facut? M-a pus sa ii spun primele sapte cifre din codul de client, inscriptionate pe prima pagina a facturii. Dar eu o sunam din oras si incercam sa imi programez o intalnire, sa discutam si sa refacem relatia. Evident ca nu aveam factura la mine. Sunt convins ca de fapt vorbea cu altul intre timp. Alt fraier.

In Gara de Nord

Iata-ma si in Gara de Nord. Nu intrebati ce caut acolo, ca in week-end-ul asta cred ca doar vaporul lipseste din lista de mijloace de transport cu care am sa ma dau. Revin in acest loc mirific pentru prima oara de prin 2007, cred, si vreau sa va povestesc doua-trei lucruri.
La intrare, direct in fata, un agent de paza de cam 1.65 si 55 de kilograme ii cara picioare unui mic aurolac cazut pe jos. Asta asa, ca prima impresie.
La casa de bilete, aceleasi strambe hidoase iti scuipa in sila tichetul de tren. Pana aici nimic nou, si se va dovedi ca nici in continuare.
In gara, in fata la MickeyD, un tigan incearca sa plaseze un E72 furat. Un rahat cu chipiu, la nici 10 metri distanta, sta cu degetul in nas si demonstreaza pentru a mia oara ca in Politia Romana nu sunt decat avortoni semi-retarzi, buni doar sa opreasca pe avarii in colt la Dristor, sa haleasca o shaorma. Chiar provoc un purtator de cascheta sa imi demonstreze ca gresesc.
La capitolul surprize nominalizez Gregory’s. Nu stiu cand si cum s-a intamplat, dar a devenit o bomba sinistra, pe langa care Spring Time pare deja un loc de pe harta Michelin. Probabil ca ‘intre timp’ este raspunsul. Deci no coffee for me.
In alta ordine de idei, deja de un minut trebuia sa fiu in miscare, conform programului. Rapidul inca nu a ajuns la peron. Si doar ce a trecut pe langa mine un alt tigan gras, cu tricoul lui Chelsea si sort bleumarin, care vinde inca un E72. Telefon de succes.

Panica

Scoateti laptop-urile din priza, bateriile din laptop si fugiti offline. Interlocutorul meu absolut genial de la sfarsitul anului trecut a scapat la internet si nu se mai satura din a se cauta pe Google. Si tot ajunge pe aici. Ce ma fac? Cum ma ascund? Cum scap, fara sa spun ca si acum, la sfarsit de august, am pe hartie TV digital de la UPC si in realitate traiesc direct cu un cablu infipt in televizor? Ce ma fac daca afla baiatul asta de la relatii cu publicul ca in ultimele saptamani s-au perindat tot felul de echipe, care ba mi-au schimbat mediabox-ul stricat cu unul defect, ba mi-au inlocuit un smartcard nefunctional cu unul invalid? Daca vede ce scriu eu aici si, in ura, ca sa se razbune pe mine, gaseste OMUL COMPETENT din firma si il trimite fix pe omul ala competent, la intimidare, sa imi rezolve toate problemele? Eu ce ma mai fac? Cine imi mai ia banii in fiecare luna si imi mai livreaza servicii de toata jena? Una peste alta, mie cine imi mai hraneste masochismul???