Dupa razboi, multi eroi lopatari se arata

Circula o treaba pe Facebook. Nu ma mira deloc ca la mine a ajuns preluata de pe contul lui Liviu Mihaiu:

Cetatenii protestatari din Piata Universitatii se alatura prietenilor suporteri in actiunea de ajutorare a persoanelor izolate de zapada, organizata sambata 18 februarie. Va cerem sprijinul! Avem nevoie de: 1) Masini- 4×4 sau masini cu garda sus. 2) Voluntari care sa mearga sambata in zonele afectate. 3) Donatii de …alimente si medicamente, care vor fi stranse in P.U. la Arhitectura vineri seara, 17 februarie, intre orele 20 si 22. 4) Lopeti zdravene. 5) Donatii modice in bani pentru benzina/motorina. Daca vreti sa ajutati contactati-l pe colegul nostru P**** T**** la nr. 07********si/sau adresa: p****.****@gmail.com. Orice ajutor este binevenit! SHARE!

Dupa cum vedeti, in capitala si intr-o buna parte a tarii a inceput, de ieri, un mic dezghet, echivalent cu o mocirleala in toata cinstea. De asemenea, stiti ca prognozele meteo arata cum, treptat, pana luni, se incalzeste.

In contextul asta, plus stirile de peste tot care arata cum de aproape o saptamana oamenii care chiar vor sa ajute o fac, luandu-se la tranta vitejeste cu troienele, ce s-a gandit o gasca de tineri talentati? Sa ajute!

• Dar nu azi, ci sambata
• Nu acum, cand e zapada, ci mai tarziu, cand se topeste
• Nu plecam pur si simplu, ci incepem sa ne pregatim de vineri
• Nu avem masini, asa ca veniti voi cu ele
• Daca tot veniti cu masinile voastre, puneti si ceva bani de benzina
• Nu plecam de la periferie, sa iesim mai usor din Bucuresti, ci ne strangem la Universitate, sa fim vazuti
• Noi suntem protestatari si nu suntem prieteni cu suporterii, ca ne deturneaza mesajul
• Noi suntem protestatari si suntem prieteni cu suporterii, ca au acum o imagine mai buna decat noi

Sunt trei categorii mari si late de oameni: cei care au ajutat sau deja ajuta la greu; cei ca mine, care comenteaza cinic de la adapostul tastaturii; si putorile care ies la un picnic, fac doua-trei poze si ceva imagine si considera ca au facut ceva util.

Cel mai scump popcorn / primul film care expira

De la creatorii retetei de business de succes niciun ziar fara o carte, blockbuster care a ingropat nenumarate titluri in Romania, vine in premiera super-productia film cu popcorn la punga. Pentru o experienta completa, publicului i se promite, in cel mai scurt timp, si episodul pilot DVD-uri la microunde.

Numai la Diverta. Parfum de insolventa.

Doua chestii despre care ar trebui sa taci mai mult

Drogurile si prietena.

Sunt niste filtre care ar trebui sa te opreasca sa aduci prea des chestiile astea doua in discutie. Discernamantul, bunul simt si, de ce nu, o umbra de autoconservare.

Daca te cunosc de trei minute si tu imi arati deja poze cu prietena ta (true story, bro), avem un mic motiv de amuzament, indiferent de cadrul discutiei. Adica eu o sa ma distrez pe faza asta de fiecare data cand te vad, indiferent ca ti-o spun sau nu. Pastreaza detaliile astea pentru cine conteaza sau, realist vorbind, pentru cui ii pasa. Tine un pic de discretie pe viata privata, ca nu e niciodata rau sa pastrezi unele lucruri doar pentru tine.

Si ajung si la partea cealalta, cu iz mai penal. Nu esti un supererou si nici femeia fantastica, daca o arzi in gura mare despre ce fumezi si ce stari marfa ai. Esti doar un pic mai retard si mai avid dupa atentie. Nu sunt taica-tu, sa imi dau cu parerea despre ce e bine si ce nu e bine sa bagi in tine. Fiecare cu ale lui. Doar ca daca tragi diverse chestii si comentezi despre asta in gura mare, esti prost. Sa iti faci un titlu de merit ca fumezi iarba, cand orice copil face asta de la 8 ani jumate si mai e un pic si o gasesti si in supermarket-uri, imi arata ca nu prea ai nimic de spus pe alte parti.

A, ca veni vorba de prosti. Nu stiu cine e prostul mai mare: astia care posteaza pe forumuri despre ce droguri consuma, ce stari le dau si de unde le obtin, sau Politia, ca doarme, in loc sa ii ia ca din oala, direct dupa user si toate datele care zac la vedere. Desi, cumva, cred ca din prostia drogurilor te mai trezesti, dar Politistii tot asa raman si maine si in restul zilelor.

 

 

Mai prost decat o usa

Sunt cateva locuri in Bucuresti dotate cu usi rotative inteligente. Unde inteligente inseamna mai destepte decat oamenii care le folosesc. Ca idee, usile la care ma gandesc sunt la Unirea, Marriott si Hilton, printre altele. Ei bine, usile astea se rotesc, iar cand capatul este la aproximativ 50 de centimetri de toc si senzorul ‘vede’ ca inca mai este prezent un corp intre usa si toc, se opresc. De ce? Ca sa nu fie prins prostul care se inghesuie sa intre – ca evident, nu se va mai roti usa aia in urmatoarele cinci secunde, trebuie sa treaca acum, ori va fi prins pentru totdeauna! – intre usa si toc.

Ce credeti ca fac romanii, pusi fata in fata cu o asemenea minune a tehnologiei? Intai, ca niste ninja, sar sa se strecoare prin fanta, ca deh, mai e loc de inca unul. Si cand usa se opreste, sa nu ii prinda pe prosti, idiotii evident ca incep sa dea cu palma, cu pumnu sau sa injure. Ca ce e cu cacatul asta de usa, de ce s-a oprit?

Eu as face alta treaba. Nu doar ca as dezactiva senzorul, dar as pune niste lame la capatul usii. Sa taie. Sa vezi atunci selectie naturala. Doar asa, de frica, or sa treaca meltenii civilizat, asteptandu-se unul pe altul si cedand prioritatea.

Taximetristii nu pun intrebari. Punct.

Cand ma duc la un taximetrist care sta cu masina pe un colt de strada, eu pun intrebarea. Liber? La care accept doua variante de raspuns. Da, sau nu. Sub nicio forma nu inghit sa imi raspunda cu ‘unde’ sau ‘incotro’, ca sa stabileasca el daca e liber sau nu, dupa cum ii convine. El imi presteaza mie un serviciu, pentru care primeste de obicei mai mult decat arata ceasul la finalul cursei. Daca am dialoguri ca in seara asta, cu ‘liber?’ – ‘incotro?’ – ‘liber, da sau nu?’ – ‘cum adica?’ e normal ca inchid usa si ma duc mai departe. Nu am timp de discutii. E ca si cum as vrea sa cumpar o paine si vanzatoarea m-ar intreba, ca sa hotarasca daca o merit, ‘pentru ce’.

Cu cine sa faci mah campanii de QR?

Mentiune de la bun inceput, ca sa nu ne intelegem gresit. Nu scriu ceva impotriva campaniilor care se folosesc de codurile QR si nici impotriva brand-urilor care o fac. Dimpotriva, personal vreau sa vad cat mai mult new tech in publicitate. Dar mi s-a povestit azi o faza care te face sa te crucesti.

La statia de metrou de la Piata Victoriei, o reclama la un producator de dulciuri, cu un cod QR pentru mai multe detalii. Nu ma intrebati de landing page, mi-a scapat partea asta. Dar inteleg ca a scos un tanar curios telefonul si a inceput sa scaneze codul. In cateva secunde s-a infiintat langa el un gigel de la Scorseze, care i-a atras atentia ca fotografiatul este interzis la metrou. Cum mah sa faci asta? Cum sa gazduiesti in spatiul tau reclame QR, dar sa nu instruiesti cefalopozii de la firma de paza sa nu intervina, ca ala din fata reclamei, potentialul client care s-a selectat voluntar si a facut singur pasul spre panou, nu face poze de nebun la postere?

I-di-oti.

Cand am ajuns atat de prosti?

Mi-ar placea sa cred ca este o ironie fina din partea producatorilor. Ceva imi spune insa ca este doar trista realitate.

Niste porniri

In ultimele zile am niste porniri care ar putea sa se lase cu urmari urate, daca nu as fi in stare sa ma abtin. De fiecare data cand ma calca pe picior un dobitoc, pe trotuar, la metrou sau cine mai stie unde, am un impuls sa ma intorc, sa ii ard un pumn peste ochi si, bineinteles, sa imi cer scuze. Politetea este un lucru mare. Dar, aproape de fiecare data, este vorba de o femeie sleampata, care nu stie unde i se termina pantoful si unde incepe spatiul celuilalt. Deci ma abtin.

De cateva ori pe zi, o bolanda sau un boland intra intr-un lift in care mai sunt si alti oameni, se uita ca vaca – sau boul, dupa caz – la fiecare in parte, si tace. Pentru ca ma-sa nu a invatat-o – sau nu l-a invatat – ca saluti cand intri intr-un lift, sau ca atunci cand esti animal asocial si nu vrei sa vorbesti, ca poate iti cad plombele, macar nu te uiti la fata fiecaruia. In situatia asta, stau cu un ‘buna, atunci cand intri in lift si te mai si uiti la mine, spune-mi salut’ pe limba.

Din aceeasi categorie sunt si unii cu care dai nas in nas ocazional, te cam stii din vedere, trec pe langa tine, te vad si isi muta – evident – privirea in alta parte. Eu unul sunt campion la trecut pe langa oameni, dar macar chiar nu ii vad, nu ma holbez ca vita pana in ultima secunda si apoi ma fac ca ploua. Aici vine un simplu ‘salut, boule’. Eu n-am o problema, daca te-am salutat o data si nu ai raspuns, nu te mai salut si asta e. Dar sunt si altii pentru care din asta se naste o mica tragedie.

Ma duc sa imi iau pastilele.

In Gara de Nord

Iata-ma si in Gara de Nord. Nu intrebati ce caut acolo, ca in week-end-ul asta cred ca doar vaporul lipseste din lista de mijloace de transport cu care am sa ma dau. Revin in acest loc mirific pentru prima oara de prin 2007, cred, si vreau sa va povestesc doua-trei lucruri.
La intrare, direct in fata, un agent de paza de cam 1.65 si 55 de kilograme ii cara picioare unui mic aurolac cazut pe jos. Asta asa, ca prima impresie.
La casa de bilete, aceleasi strambe hidoase iti scuipa in sila tichetul de tren. Pana aici nimic nou, si se va dovedi ca nici in continuare.
In gara, in fata la MickeyD, un tigan incearca sa plaseze un E72 furat. Un rahat cu chipiu, la nici 10 metri distanta, sta cu degetul in nas si demonstreaza pentru a mia oara ca in Politia Romana nu sunt decat avortoni semi-retarzi, buni doar sa opreasca pe avarii in colt la Dristor, sa haleasca o shaorma. Chiar provoc un purtator de cascheta sa imi demonstreze ca gresesc.
La capitolul surprize nominalizez Gregory’s. Nu stiu cand si cum s-a intamplat, dar a devenit o bomba sinistra, pe langa care Spring Time pare deja un loc de pe harta Michelin. Probabil ca ‘intre timp’ este raspunsul. Deci no coffee for me.
In alta ordine de idei, deja de un minut trebuia sa fiu in miscare, conform programului. Rapidul inca nu a ajuns la peron. Si doar ce a trecut pe langa mine un alt tigan gras, cu tricoul lui Chelsea si sort bleumarin, care vinde inca un E72. Telefon de succes.

Doi idioti intr-un avion

Asa-i ca suna a inceput de banc? Asta ma gandeam si eu. Revenim.

Doi idioti intr-un avion:

- Ce ai acolo?

- Noul Halls [dupa cate luni / ani de zile de la lansare se poate spune oficial ca un produs nu mai este nou?]

- Cum este efectul Halls? [cum, Dumnezeule mare, cu d mare si tot tacamul, poti sa gandesti o intrebare atat de sinistru retardata? Cine a intrebat vreodata, intr-o discutie de oameni sanatosi mental, CUM ESTE EFECTUL HALLS?]

- Efectul Halls este asa [mana in gat, tras de cravata si izbit repetat de tetiera scaunului din fata. Spart piramida nazala si strans degetele in masuta plianta din scaun pana se invinetesc. Lovit in zonele moi cu catarama centurii de siguranta. Asa e efectul Halls, dobitocule! Mai pui intrebari tampite acum? Nu mai zici nimic, ha?]