La fel, doar ca au alt logo pe ele. Nu mai plimba alimente, ca nu prea mai au nici furnizori si nici magazine, dar zice-se ca livreaza electrocasnice numai bune de gatit ce-a mai ramas prin reteaua mic.ro. Sub brand de ziar quality.

Sunt zile in care mor un pic in mine cand vad ce se intampla cu presa.

Profesionismul. Asta trebuie intotdeauna sa stea primul pe lista, iar partea trista este ca e nevoie sa il amintesc. Aici intra modul in care transmiti un live, ce invitati iti alegi sa comenteze evenimentele, ce reporteri ai pe teren la locul faptei, unde iti pui camerele si care este unghiul subiectului pe care vrei sa il acoperi. Printre multe altele. Imi pare rau pentru televiziunile de stiri, dar tot generalistii de la PRO TV sunt pe locul intai, iar locurile doi si trei nu se acorda, pentru ca nu am cui. PRO-ul este singurul post unde am putut sa vad exact ce se intampla la Universitate, nefiltrat, fara prea multe ‘aplecari’ catre o categorie politica sau alta, intr-o serie de transmisiuni live ce se apropie destul de bine de ce inteleg personal prin jurnalism. Aroganta sau nu, PRO TV ar putea sa deschida o serie de burse pentru reporteri, la care ar fi bine sa participe si colegii de la Realitatea sau Antena 3 – poate se lipeste ceva meserie si de ei, macar accidental.

Politetea. Esti angajat la o televiziune de stiri despre care si unul care se trezeste dintr-o coma de zece ani isi da seama in cateva minute ca este afiliata politic. Asta nu inseamna ca pe agenda ta de distorsionare a faptelor sta si ‘calitatea’ de a fi un magar impertinent. Mie imi place ironia, dar doar asta venita de la oameni finuti. Cand ai insa abordari de santier cu invitatii tai, fie cei din studio, fie cei prezenti telefonic, eu, ca telespectator, am cateva impulsuri imediate: sa schimb canalul, sa te sterg din lista de programe sau  sa te sun si eu sa te injur, ca sa vezi cum e sa fii la celalalt capat al nesimtirii. Pune mana pe codul bunelor maniere, ia un distonocalm, respira cateva minute inainte de live si nu uita: frustrarile tale de trepadus-prezentator la antene sau la Willbrook nu trebuie sa ajunga si la mine.

Modestia. Voi astia de la Realitatea, ultima banca pe stanga, cu voi vorbesc. Va rog eu sa va vedeti lungul nasului si sa nu ma mai luati cu ‘Dar domnule ics, sunteti platit din banii nostri, ne cerem dreptul de a fi informati’. Baieti, voi nu stiti nici prin ce off-shore va luati salariile, nici care din alea trei firme din ultimele sase luni va plateste drepturile de autor si nici daca v-a achitat cineva contributiile sociale in ultimii ani de existenta. Am lucrat acolo, stiu, asta nu este discutia pe care vreti sa o deschideti. Nu exista ‘sunteti platit din banii nostri’ decat ca pur populism, pentru ca sansele cele mai mari sunt ca voi sa nu aveti contributiile la zi.

Flerul. Marea tristete este ca nicio televiziune de stiri nu stie cum sa duca un live prelungit, intr-o situatie tensionata, cum a  fost cea din centrul Bucurestiului in ultimele zile. Nu aveti reporteri capabili sa lege doua fraze fara balbe, nu acoperiti vizual la timp, intr-un perimetru fix, punctele in care au loc miscari importante. Nu stiti unde sa va puneti camerele. Cateodata, in situatiile astea, meseria se mai si fura. Uitati-va si voi la ce a facut PRO-ul aseara si unde au pus camerele. Duceti-va in seara asta langa ei. Fix in ceafa lor. Chiar daca nu v-a invatat nimeni de unghiuri si alte minuni, macar mergeti la sigur, e reteta altuia, dar functioneaza.

Inteligenta. Invatati sa discerneti intre un subiect si un non-subiect. Daca reporterii vostri sunt cu doar trei secunde mai destepti decat generatia BAC 2011, macar aduceti in studio un cap limpede, care sa stea in umbra si sa spuna: asta e prostie, asta nu merita, asta da, asta e un subiect. M-am strambat de ras acum trei zile, cand la Realitatea se dezbatea in studio un moment in care jandarmii ‘si-au sters picioarele’ cu pancarta unui protestatar. Imaginile arata cum unul dintre ei calca pe pancarta, isi da seama si se da repede la o parte. In afara de fuga curcilor din studio dupa senzationalul ieftin, nu a fost unul care sa taca o secunda inainte de a deschide gura si sa citeasca ce scria acolo. ‘Drop acid, not bombs’ era textul – cu ‘drop acid’ citit literalmente ca in romana de senzationala corespondenta Ivan – iar un om cu cap ar fi vazut altceva. Mesajul de pe pancarta este unul hippiot, care s-a purtat in State, in perioada razboiului din Vietnam si este un indemn explicit la consumul de droguri. La faza asta, jandarmii, fie ca au facut-o si involuntar, au fost mai destepti decat tot colectivul din studioul Realitatea si au oprit pancarta.

Acum recitesc ce am scris mai sus, sa vad daca nu exagerez sau daca nu am scapat vreo prostie. Toate chestiile astea mi se par de pur bun simt. Stiu ca definitia cuvantului jurnalist si a actului jurnalistic nu are cum sa mearga mana in mana cu agenda politica a unor posturi de stiri, dar am si eu visele mele ude cu un post TV care imi da doar faptele brute, intr-un mod obiectiv, si ma lasa pe mine sa discern si sa disimilez raul de bine. Se poate, va rog?

Membri: Dennis Lyxzén, David Sandström, Kristofer Steen, Jon Brännström

Infiintare: 1991, Umea, Suedia. Au luat o pauza din 1998 si au revenit in 2012.

Info: The Shape of Punk to Come (1998), titlul albumului ce include si New Noise, a fost atat varful carierei trupei, cat si momentul in care trupa s-a desfiintat.

Membri: Cristina Scabbia, Andrea Ferro, Cristiano Migliore, Marco Biazzi, Marco Coti Zelati, Cristiano Mozzati

Infiintare: 1994, Milan, Italia

Info:  Sleep of Right si Ethereal sunt cele doua nume sub care trupa a mai activat, de la infiintare, pana la denumirea actuala.

Asa. Sentimentul a fost ca trebuie sa le am. ACUM. In cateva minute eram pe Smuff.ro – pana si numele mi s-a parut simpatic – si comanda era plasata. O pereche de manusi negre, pentru touchscreen. Pam-pam! E 21 decembrie si am toate sansele sa le am in maxim doua zile, pana plec din oras. In alte cateva minute ma suna o doamna, cu o frumoasa voce si un simpatic accent ardelenesc. Stabilim tot, confirmam ca vreau manusi negre si ca le au pe stoc si ramane sa ne vedem in doua zile – eu cu manusile, curierul cu banii. Pfoai, ce faini is ardelenii astia! O mers ca unsa!

A doua zi, intr-un glorios 22 decembrie, pe la un doua dupa masa, ardelenii ma iau prin invaluire cu un telefon. Stiti, avem o mica problema. Nu avem manusi negre pentru touchscreen pe stoc. Avem gri, insa. Nu doriti gri? Daca vreti gri, schimbam imediat comanda si le aveti fara probleme pana in Craciun. Sa le aveti si dumneavoastra de sarbatori, poate vreti sa le faceti cadou.  Mmmmmnu, lasati, nu este nicio problema, astept sa aduceti negre, nu prea ma impac cu astea gri, le-am vazut si sincer nu-mi plac. Raman politicos si increzator, chiar si cand imi spune ca e posibil sa dureze ceva mai mult, pana le aduc. E Craciun, sunt si ei aglomerati, e normal. Doar oameni suntem.

Trece inca o zi si prechina mea ardeleanca ma suna iara. Voce spasita. Noi le-am comandat din State, dar stiti, e o problema. Le-am comandat prin TNT si TNT e in greva si nu mai livreaza nimic, nici in State nici afara, ne pare foarte rau, chiar nu mai putem sa le aducem pana in Craciun. E, asta e pur ghinion. Uite, gasesti un magazin online mic, cu oameni seriosi, care vor sa isi faca treaba, dar cateodata nu li se leaga pur si simplu lucrurile. Asta e, comert global, depinzi de furnizori, de curier, nu ai ce sa-i faci. Ramane sa mi le livreze intre Craciun si Revelion. Ne luam la revedere, ne uram sarbatori fericite si inchid. Ce mai conteaza pana la urma ca mi le livreaza dupa Craciun? Oricum, nu ninge, nu e atat de frig si nu o sa mor eu fara niste manusi pentru touchscreen. E 23 decembrie, cu totii avem treburi pe cap, nu sta nimeni in detalii d-astea.

Se taie filmul. Fast-forward.

18 ianuarie. Eu tocmai ce mi-am amintit, as in right now, ca acum vreo patru saptamani mi-am comandat niste manusi negre, pentru touchscreen, de pe Smuff.ro. Ma caut in mail-uri, poate am ratat ceva. Nimic. Ma gandesc cand am fost si cand n-am fost acasa, poate m-o fi ratat curierul. Da n-are cum, ca le-am dat si numar de telefon, si adresa de la munca si adresa de acasa. Ce dracu? Stau putin pe ganduri si ma pocneste revelatia… ASTIA AU UITAT DE MINE!

Bai, pe bune, asta s-a intamplat. Cum o fi, oamenii mei, sa UITI sa VINZI un produs? Serios ca daca n-as fi un client  model, docil, cuminte si fara pretentii, m-as enerva. Parol.

Acum, ca i-ai luat bucuresteanului unul dintre cele trei mari lucruri pe care le poti face in oras – bautul in centru, mersul la film si… mai era unul, dar nu mai stiu care – s-ar putea sa se concentreze si pe ceva constructiv. Sau, cine stie, doamne-fereste, sa puna mana pe o carte.

Deja vad populatia de pub cum pune mana pe Google sa vada cam ce dracu s-a intamplat in ultimele cinci zile de au ramas cu interdictie pe alcool si in ce gen anume de conflict au ajuns victime colaterale. E si asta o miscare buna de desteptare si informare.

Desi nu pot sa nu ma intreb de ce se intampla asta azi, joi, la patru zile de la povestea de duminica. Ce ti-e si cu lag-ul asta.

Oricum, astept interes reactiile patronilor de baruri si primele compendii de agatat la un shot de fresh, respectiv socializat la un metru de Prigat de visine.

Nume real: Joshua Steele

Nascut:15 ianuarie 1989, Towcester, UK

Info: A fost nominalizat in sondajul BBC Sound of 2012

As face si un tur prin magazinele din zona – Cellini, Swarovski, Sephora si Libraria Dalles cred ca sunt cele mai apropiate de focarul central – si as intreba vanzatoarele daca se simt in siguranta, daca merg vanzarile, daca mai intra cineva sau – cine stie, in cazul asta nu am sa am pe cine sa intreb – daca au inchis pur si simplu sau au de gand sa inchida magazinele in perioada asta. A, si daca au stocurile la nivel normal, sau se asteapta la violente si au golit magazia. Desi ma indoiesc, cumva, ca daca lucrurile degenereaza, o sa dea cineva spargerea la librarie, la ce tipuri de oameni am vazut pe acolo.

Taximetristii din zona ce zic? Una din statiile lor, cea de la fantana, e ocupata de protestatari. Mai ramane cea de la statui. Mai stau acolo? Vin clienti? Ii lasa politia, sau i-a indemnat sa caute oamenii in alta parte, pentru siguranta tuturor? Cum merg vanzarile de cartele de metrou de la Universitate? Chiar asa, in pasaj se mai tin expozitii? Mai sunt tarabele volante ale vanzatorilor de zorzoane si in aceste momente?

Si ca sa imbin utilul cu placutul as trece strada, spre centrul vechi, cu un popas in Edgar’s – cel mai apropiat pub de zona zero – sa intreb prin baruri cum se simte toata treaba asta din piata. Acum, ca avem galeriile lui Steaua si dinamo la doi pasi, se simte ceva crestere a consumului de alcool in zona? Profita cineva de miscari, sa scoata o super oferta? Avem la doi pasi un Comandante si un Dictador, locuri cu denumiri tematice, fix in trend. Eu in locul lor capitalizam la maxim si ieseam cu niste oferte ‘de Revolutie’.

Tot episodul asta este prezentat pur politic si social. Este aici o excelenta paine de mancat pe comercial si, de ce nu, pe lifestyle, pentru presa. Mi-ar placea sa citesc o prima pagina care imi face harta Pietei Universitatii si imi arata cum au evoluat vanzarile pe ultimele trei zile, in orice loc cu activitati comerciale din zona. Nu e usor, dar iesi un pic din rand.

Off-topic, jandarmii au parte de o solda speciala pentru participarea la evenimente cu grad ridicat de risc? Daca da, cat? Cati s-au rulat in piata zilele astea? Cat consuma camioanele astea care ii transporta? Intrebari bune pentru a afla, indiferent de rezultatul protestelor, cat ne costa, pe toti, trei zile de hipstereala fara autorizatie.

De aici.