Doi – S01E03

Episodul anterior se termina cu: ‘Hai sa mergem acolo’! -’Hai’!

30 de minute mai tarziu, discutia continua.

El aude doar ce vrea el sa auda

Doi – S01E02

Discutie despre eterna intrebare – ce vrei sa facem?

Ce vrei tu

 

 

Doi – S01E01

Astia doi imi sunt buni prieteni. El nu prea e roman, iar ea nu prea are rabdare. Am sa fac serial cu ei. Considerati asta pilotul.

Ce Faci? 

 

 

Suma tuturor fetisurilor

Glasses, tat, tie, piercing, office

De aici.

Snake pe YouTube

Nu stiu sub ce piatra am trait de vreun an incoace, de cand YouTube a pus, la misto, optiunea de a juca snake in player, cat timp faci buffering la un clip. Cert e ca mi-am pierdut ceva timp cu ochii in ecran si degetele pe sageti. Vars o lacrima in amintirea lui 3310 si a ecranelor umplute pe vremuri. Detalii aici.

De vazut: La Piel Que Habito

Un apasator cocktail de traume psihologice, nebunie, transsexualitate, homosexualitate, complex Stockholm, violenta, erotism si incest. Nu am fost niciodata fan Almodovar si nici Banderas, dar trebuie sa-i dam Cezarului ce-i al Cezarului. Bun film. Suficient cat sa nu ma uit nici la ceas si nici la telefon, timp de doua ore. Si mai e ceva. Elena Anaya arata, la 37 de ani, cum multe nu vor arata niciodata. Delicios.

 

Bastilia Librarium: ce mult conteaza un om

In seara asta am trecut, de curiozitate, prin Bastilia Librarium, librarie noua, fix langa ASE, intr-o casa care zacea semi-parasita inca de cand imi faceam veacul pe la facultate. Stiam doar ca e un spatiu mare (pentru standardele noastre) si ca e o vaga asociere cu Guerrilla.

Cum ar fi putut fi postarea asta:

O vila proaspat renovata, inca in lucru, cu un miros amestecat intre vopsea si lac de lemn, probabil un meniu de vis pentru multi aurolaci. Cam subtirel la nivelul stocurilor, avand doar doua incaperi de la parter ocupate. Una cu diverse carti in romana, iar alta cu mici briz-briz-uri gen accesorii, ceaiuri si cani. Cateva camere inca neocupate si o cafenea la etaj. Nimic in plus fata de Carturesti, model pe ale carui urme este clar ca se merge si aici, doar ca intr-un spatiu mai placut si aerisit. Nu au inca nici carti in limbi straine si nici continut audio / video.

Cum este de fapt postarea asta:

Am intrat, am fost salutat imediat de cele doua fete de la casa si am mers spre camera din dreapta. In cateva secunde, una din ele, foarte draguta si saritoare, era langa mine. Nu ca sa imi bage produse pe gat, ci ca sa imi vorbeasca un pic despre loc si sa imi arate ce au de gand sa faca.  Mi-a vorbit despre ce aveau in cele doua camere si mi-a povestit despre ce vor sa aduca in fiecare alta incapere din cladire. S-a scuzat ca nu au inca titluri in limbi straine, dar mi-a spus unde urmeaza sa fie spatiul lor. Inca nu au stocuri si nu au finalizat toate contractele. A vrut sa imi arate si cafeneaua de sus, asezarea, ce poti servi acolo si cum au gandit spatiul. Practic, mai mult un ghid care iti arata casa lui, decat un om care sa iti vanda. Aparent, pentru ca e fix invers. Asa m-au facut sa imi placa locul, chiar daca sunt cam subtiri la stocuri, si sa revin si ceva mai tarziu, cand vor fi complet utilati.

A, si au orice titlu redus cu 25% pana pe 11. Doar ca a trebuit sa ii explic eu diferenta dintre ‘avem toate cartile la 25% din pret’ si ‘avem toate cartile la un pret redus cu 25%’.

In loc sa plec enervat ca nu am gasit ce cautam, am plecat multumit ca s-a deschis un loc in care serviciile sunt chiar bune. Bineinteles, sa vedem cat ii tine si cum se descurca si cand va fi plin.

A, si daca tot am ajuns la ceea ce cautam, era vorba de Bukowski. Si nu e chiar vorba de ‘cautat’, ca am gasit destule titluri la Carturesti, dar sunt intr-o atat de profunda relatie de simpatie cu lantul asta de librarii fast-food, incat prefer sa le comand fie si din Uganda si sa platesc transportul si traducerea. Cu riscul de a fi hulit de mii de hipsteri trendinezi.

Oricum, pana ne prindem noi cum e cu librariile, uitati-va un pic aici. E un loc in care intri si uiti ca mai trebuie sa iesi.

A Dangerous Method

Pe cat de prost e titlul, pe atat de bun e filmul. Bun bun bun. Si nu auziti asta des de la mine. Va recomand.

A, ar fi ceva de comentat. Mergeti sa il vedeti la o ora de minima audienta, daca pot sa spun asa. La ore la care sunt cat mai putine sansele ca diverse muieri proaste sa fie mai ocupate cu molfaitul, frecatul pungilor sau pusul de intrebari debile, decat cu obosit capsorului tamp cu intelesul replicilor. Pacat de film.

 

Black Friday si foamea-n gat

I just took time out of my busy schedule to ask you one simple question:

Bai, voi chiar nu sunteti sanatosi?

Cateva magazine online s-au gandit sa reproduca, la o scara mai mica, sistemul de reduceri din ultima vineri de noiembrie, Black Friday, care e in picioare de ani buni in State. Repet. Focus.  RE-DU-CERI. De ce la o scara mai mica? Pentru ca astia suntem si, absolut firesc, atat putem. Fara nicio urma de ironie. E-commerce mic, plati cu cardul si mai mici, companii cu afaceri minuscule in comparatie cu magazinele online de peste ocean si totusi o intentie buna. De a RE-DU-CE preturile unor produse din stoc.Bineinteles, cu scopul de a VINDE.

Nota. Vorbim de COMPANII, al caror scop este, prin definitia economiei de piata, PROFITUL. Reducerile, in mod normal, nu vor fi atat de mari incat sa anuleze marja de profit sau sa aduca o pierdere pe produs, decat in cazul unor bunuri care si-au terminat viata comerciala si zac pe stoc.

Revenim. Un magazin important, eMag, a anuntat ceva mai din timp reduceri pentru ziua asta de vineri. Mai mult sau mai putin planificat, concurentii mai mici au sarit in aceeasi barca, fie speculand oportunitatea de moment, fie pentru a nu ramane pe langa valul creat de eMag.

Ce inseamna asta pentru tine, ca utilizator de rand? Ca daca aveai ceva pe lista de cumparaturi, acum poti lua acel ceva MAI IEFTIN. Fie si cu 5 lei. Sau, chiar daca nu aveai ceva in plan, poate iti apare acum ocazia sa iti iei un rahat neasteptat, dar cu 3,1% reducere. Adica MAI PUTIN decat ieri.

Si aici vin romanii cu foamea-n gat, cu balacareala. Sa nu uitam. Balacareala si injurat cele cinci magazine online mari si late care au pus cap la cap niste reduceri pentru o mana de produse. De ce? Pentru ca nu ii dai romanului suficient de moca. Si chiar daca ii dai moca, romanul o sa comenteze ca de ce. Ca asa l-a prostit foamea.

Dar de ce sa vorbesc eu despre reactii, cand pot sa vorbeasca astia care au tot comentat pana acum prin diverse locuri? Ia, ca va fac compendiu mai jos.

• La koyos.ro care-i faza?
  La 6 abia vin angajatii la birou, apoi isi beau cafeaua, si abia apoi se apuca sa puna reducerile online?
• Vazut ofertele de la #blackfridayro – emag stau okeiutz, evomag asa si asa, koyos si pc garage sunt de tot rasul. Revin la somn.
• primul Black Friday in Romania = Fail (BlackFâs #blackfas)
• nu pot sa cred…atat?!
• hai Radu, pacat de efortul tau, dar 10% e o gluma proasta mai degraba si in nici un caz BF…
• koyos.ro au reduceri pe masura numelui… mai bine nu le mai faceau… nu fac decat sa enerveze lumea…
• evomag are reduceri numai la rebuturi… mi se par scumpe cu tot cu reduceri…
• Din ce am prins, sunt dezamagit. Cel putin la telefoane, reduceri de 20-30 lei…
• Varza pcgarage, ma rog la cum arata site-ul ala nici nu ma asteptam la altceva.
• Eu am intrat pe Emag pe la 5:00 si sincer de mult nu m-a mai enervat ceva asa de tare…
• Am intrat sa vad reducerile b. f. la ora 7 dimineata . Au afisat produse care nu s-au vandut probabil de 1-2 ani, pe care nu lea vrut nimeni. Nu ati pierdut nimic!
• numai profesionisti in tara asta, eu unul nu o sa cumpar ever de la aia.

Ce ati citit in bullet-urile de mai sus vine de pe Facebook si de la comentatorii lui Radu, Razvan si Cristi.

Bai, mama voastra de hateri, comentati ca sunt serverele jos. Fara nicio legatura cu faptul ca ati dat buluc la pomeni. Comentati ca ofertele sunt proaste, ca va iau ochii cu 20-30 de lei. Normal, vroiati totul moca si cu livrare contra cost acasa. Adica sa va si plateasca sa primiti pachetul. Ati intrat toti la gramada, ca sa aveti de ce stramba din nasul vostru fin la reducerile alea de rahat. Ca 20-30 de lei sunt prea putini pentru valoarea voastra si ca sunteti prea bogati pentru asa ceva. Dar e OK, nu e nimic de comentat ca ati facut noapte alba la vanat de pomeni.

Da, ca o concesie, se putea lucra mai bine la capitolul servere si listat oferte. Dar, poate ca te gandesti un pic daca merita o investitie in plus pentru un val care maine nu mai intra la tine si pentru capitalul de ura pe care l-ai colectat in campania asta de reduceri.

Probabil ca ar fi fost mai bine pentru toata lumea daca valul de reduceri IT din Black Friday nu venea dupa valul de reduceri de IQ din Black Thursday, unde se pare ca fiecare a prins cate o oferta de doua cifre.

SOCANT: Am fost recenzat rapid, politicos si profesionist

Am avut nevoie de doua zile pentru a ma dezmetici si a prinde curajul sa va povestesc un lucru halucinant care mi s-a intamplat luni seara. Doamnelor, domnilor, a trecut recensamantul pe la mine, ca sa spun asa. Citisem tot felul de postari si vazusem en stiri despre cat de rau, lung, grotesc si prost este procesul asta de numarat oile oamenii care mai sunt prin Romania. Ma pregatisem pentru o experienta traumatizanta, imi ranforsasem usile si ferestrele, purtam o vesta anti-glont in casa si imi incuiasem CNP-ul cu 13 lacate, cand a venit momentul fatidic.

Si am deschis usa. O doamna pe la 55-60 de ani, intr-un palton crem, cu o geanta de umar si un ecuson mi-a zambit si mi-a dat buna seara. Stiam deja de prin online ca urmeaza ceva crunt, asa ca nu m-am lasat descumpanit de ceea ce vad, stiind ca este o pura distorsionare a simturilor, menita sa ma faca sa cobor garda. Am facut doi pasi in spate, convins ca doamna urma sa imi dea doua picioare scurte peste fata si un croseu la ficat. Doar asta am auzit ca fac recenzorii.

Am invitat-o in casa, i-am oferit un loc si am calculat, inainte de a ma aseza si eu, distanta la care eram in siguranta, in afara razei pumnilor, picioarelor si mai ales hartiilor temutei doamne de cam 48 de kilograme. Doar nu era sa uit modurile atroce in care am invatat ca poti fi ranit de o coala de hartie. Moartea prin taieturi repetate cu un formular A4 nu era pe lista mea de prioritati.

Ce a urmat? Patru (4!!!) minute intregi in care mi-am dat detalii intime, cum ar fi numele, care apare oricum la intrarea in bloc, adresa, pe care nu avea cum sa o ghiceasca – mai ales fiind la mine in casa -, studiile – care nu fusesera niciodata stiute, de-a lungul timpului, nici de profesori, nici de facultatea de stat absolvita, nici de colegi, nici de angajatori si nici de site-urile de recrutare si – ah! – CNP-ul. Nu stiu ce a fost in mintea mea sa ofer administratiei publice care m-a trecut in evidenta populatiei, prin alocarea unui CNP, informatii sensibile despre  fix acelasi CNP.

Unde bat? Ca intotdeauna, rarissimele exceptii negative au parte de cea mai mare acoperire. Da, sunt cazuri nefericite, dar filtrele judecatii ar trebui sa le trateze fix drept ceea ce sunt. Exceptii. Eu unul am tot respectul pentru doamna care a fost foarte atenta, politicoasa si rapida in ceea ce a facut. Ba chiar mi se pare ca purta cu o oarecare teama stigmatul de recenzor, scuzandu-se si disculpandu-se mai mult decat este cazul, pentru faptul ca munceste. A, si mai am ceva de admirat. Rabdarea si taria de a mai zambi, dupa ce a recenzat o anumita familie de sase persoane din blocul meu.